Despre PARINTI

[ory]

În prealabil postat de costel

In lumea de astazi spunem simplu: suntem obositi. De aceea nu mai dam un telefon, nu mai mergem in vizita, nu mai facem daruri, ... uitam si imbratisarile de altadata. E o oboseala nu neaparat fizica, fiindca de asta poti scapa, ci una sufleteasca. Din nefericire cam asa ne raportam la parinti. Iar aceasta raportare este cea a unui om bolnav. Si, ca orice om bolnav, trebuie sa cautam leacuri, caci trebuie sa iesim din neputinta de a iubi, de a imbratisa, de a intampina, de a fi cu celalalt.

Mare, mare dreptate in cele scrise, gasesc si eu...si sunt asemenea celor bolnavi sufleteste si ma zbat in aceiasi ignoranta si neputinta emotionala .
Nu stiu, nu stiu unde vor ajunge astfel, oamenii, nu stiu unde voi ajunge eu gemand de nepasare in acelasi timp in care am atata nevoie de a darui si primi afectiune. Cu adevarat am obosit, dar, parca toti au obosit si, chiar daca avem tot mai mult timp, el se diminueaza odata cu hazardul launtric la care suntem supusi in asta lume " moderna ".