cum putem ajuta pe cineva sa-L gaseasca pe Dumnezeu?

[antoradoi]

În prealabil postat de eulaura

Cunosc cativa oameni care prin fapte mici si complet banale m-au facut sa vad ca au un suflet bun care fara sa-si dea seama tanjeste dupa Dumnezeu, dar o viata nefericita impovarata cu probleme unde inconstienta lipsei lui Dumnezeu devine tot mai mare si nevoia de El tot mai stringenta. cum pot fi ajutati acesti oameni? dar va rog sa nu-mi spuneti doar prin rugaciune... trebuie sa fie mai mult, mai ales ca mirenii, oamenii de rand nu sunt in general capabili de rugaciuni superioare cu fac calugarii care in numele Lui Dumnezeu realizeaza lucruri extraordinare. dar ateilor ce sa le spui? ateilor care nu pot intelege ortodoxia , si poate ar vrea... dar un om care a crezut in Dumnezeu dar unele nenorociri l-au facut sa se indoiasca, sa se revolte si sa-si piarda credinta? va rog sa-mi raspundeti, poate raspunsurile voastre vor ajuta multe persoane care citesc aici , si la randul lor pot sa-i ajute pe altii. e atat de greu si dureros sa nu crezi in Dumnezeu, sa nu-i simti iubirea... asa, te simti total singur pe lume, chiar daca esti inconjurat de oameni. cata nevoie avem de Dumnezeu! fiecarui om ar trebui sa i se ofere sansa de a-l cunoste pe Dumnezeu, indiferent de ce fel de om e si ce viata a dus sau duce. si nu doar o data. ar trebui sa aiba dreptul la sansa de a-l cunoaste pe Dumnezeu de mai multe ori in cursul vietii, pt ca nu mereu se poate intelege din prima. consider orice om care nu-l cunoaste pe Dumnezeu merita sa intalneasca pe cineva dispus sa-l ajute, vorbindu-i despre Dumnezeu asa cum e El: atotputernic, bun, milostiv, bland, drept si cu dragoste fata de creatia sa... nu asa cum il prezinta unii, ca pe o forta atotputernica si de neinduplecat , care pedepseste cu asprime orice greseala...oamenii ar trebui sa fie invatati sa respecte cuvantul Lui Dumnezeu din dragoste pt a nu-l supara, nu din frica de pedeapsa. oamenii, mai ales copii ar trebui invatati virtutile prin puterea exemplului , nu prin impunerea legilor cu o autoritate neinteleasa atunci. toti ar trebui sa-l cunostem pe Dumnezeu si sa facem tot ce ne sta in putere sa fim langa El...in lipsa Lui ne-am simti doar straini si singuri, neintelesi si nefericiti...:-<

Dumnezeu este STAPINUL DARURILOR.Si EL vrea sa-i cerem.Si ne va da.Apoi ,noi ,trebuie sa-I multumim pentru darurile primite...
Cind nu-i poti vorbi unui om despre Dumnezeu(indiferent din ce pricina),vorbeste-I lui Dumnezeu despre acel om (prin rugaciune)!
"Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii!",asadar,daca nu avem frica de EL,nu sintem nici oameni de bun-simt,si vom face tot felul de ispravnicii.Dar daca ne temem de Dumnezeu,nu mai mintim,nu mai furam,nu birfim ,etc...
Poti darui oamenilor care nu-L recunosc sau nu-L cunosc pe Dumnezeu,o BIBLIE (BARTOLOMEU ANANIA).De ce aceasta? Pentru ca este BIBLIA cu explicatii.Este destul de scumpa ,in sensul ca ea costa cam mult,insa este f pretioasa...si..daca i-L vom cunoaste pe DUMNEZEU in asa fel incit sa-L reprezentam in caracterul nostru,societatea va arata cu totul altfel...

[costel]

In Filocalie se spune: "Orice vorbire despre Dumnezeu catre altul e ca o invatatura. Dar daca n-ai putere sa inveti pe altii, convingandu-i, nu te baga in vorba. (Filocalia XI, nota 876, p, 624)

Eu cred ca putere de convingere nu vine din faptul ca ai multe informatii despre El, ci din trairea Lui. Si numai din traire vine si adevarata cunoastere a Lui.

[caminaris]

În prealabil postat de costel

In Filocalie se spune: "Orice vorbire despre Dumnezeu catre altul e ca o invatatura. Dar daca n-ai putere sa inveti pe altii, convingandu-i, nu te baga in vorba. (Filocalia XI, nota 876, p, 624)

Eu cred ca putere de convingere nu vine din faptul ca ai multe informatii despre El, ci din trairea Lui. Si numai din traire vine si adevarata cunoastere a Lui.

Subscriu! Bine spus Costele!
Ca sa aduci pe altii la credinta tb sa traiesti tu pe placul lui Dumnezeu. Si nici nu va fi nevoie de cuvinte sau de vorba multa, comportarea ta va fi de ajuns! Cand ne rugam pentru altii nu spunem " Doamne Iisuse Hristoase miluieste-l pe X" sau Y ci spunem tot: "...miluieste-ma pe mine pacatosul"! Asta inseamna ca trebuie sa incepem cu noi insine lucrarea de ajutorare a aproapelui. Si cand va vedea in noi pe Hristos (care i se releva prin noi aproapelui prin actiunile noastre) atunci va veni cu bratele deschise spre credinta.

[Marius22]

În prealabil postat de costel

In Filocalie se spune: "Orice vorbire despre Dumnezeu catre altul e ca o invatatura. Dar daca n-ai putere sa inveti pe altii, convingandu-i, nu te baga in vorba. (Filocalia XI, nota 876, p, 624)

Eu cred ca putere de convingere nu vine din faptul ca ai multe informatii despre El, ci din trairea Lui. Si numai din traire vine si adevarata cunoastere a Lui.

De fapt, aceasta este cheia intelegerii faptului ca foarte putini Apostoli, au reusit sa converteasca si sa invete neamuri intregi din randul paganilor, sau, altfel spus, sa-L marturiseasca pe Hristos acestora, in timp ce clerul de astazi, foarte numeros, are dificultati in a schimba inimile celor deja crestinati, fara sa mai vorbim de propovaduirea in randul celor de alta credinta.

Inclin sa cred, ca in orice epoca, cei care vorbesc cu adevarat celorlalti despre Dumnezeu, din experienta, nu depasesc cu mult numarul Sfintilor Apostoli. Fiecare veac isi are sfintii sai, care, atunci cand vorbesc oamenilor despre cele ale credintei, o fac "plini de Duhul Sfant".

[costel]

În prealabil postat de Marius22

Inclin sa cred, ca in orice epoca, cei care vorbesc cu adevarat celorlalti despre Dumnezeu, din experienta, nu depasesc cu mult numarul Sfintilor Apostoli. Fiecare veac isi are sfintii sai, care, atunci cand vorbesc oamenilor despre cele ale credintei, o fac "plini de Duhul Sfant".

Eu cred ca sunt mai multi. Am intalnit multe inimi care bateau pentru altii.