Scopul nuntii

[Fani71]

În prealabil postat de georgeval

In Noul Testament nu exista nici un text care sa considere nasterea si cresterea pruncilor drept scopul primordial al casatoriei. Nasterea de prunci poate fi mijloc prin care omul se poate mantui numai in masura in care ea se infaptuieste "in credinta, in dragoste si in sfintenie" (I Tim. 2, 15). Nu nasterea de prunci sfinteste prin sine, ci ea ar fi de dorit sa aiba loc, sa se produca, intr-un mediu familial in care sfintenia sa fie preocuparea membrilor ei. Ea are insemnatate in procesul de mantuire a omului atunci cand contribuie la cresterea gradului de generozitate si de jertfelnicie a cuplului conjugal.
Dupa Sf. Ioan Hrisostom, scopul casatoriei omului este si nasterea de prunci, dar, mult mai mult, scopul casatoriei este evitarea desfraului, deci "infranarea" (Despre feciorie, 10, P.G. 48, col. 547).
A vedea scopul primordial al casatoriei in nasterea si cresterea pruncilor, ar insemna sa limitam casatoria la legaturile trupesti dintre soti si la consecintele lor, ceea ce nu se potriveste cu sensul crestin al casatoriei. Aceasta nu inseamna ca nasterea si cresterea copiilor nu constituie unul din obiectivele casatoriei. Ele constituie unul din obiectivele si roadele de dorit ale familiei, dar nu scopul primordial. Daca ar fi altfel, atunci cuplurile care nu au copii nu-si realizeaza scopul pentru care s-au constituit? Nu se mantuiesc, cu toate ca ele dovedesc o viata cu adevarat crestina? Un asemenea punct de vedere ar fi de neconceput. Asadar, scopul primordial al casatoriei trebuie gandit altfel.

Exact, georgeval. Scopul principal al casatoriei este altul, insa nasterea copiilor vine firesc pentru un cuplu care nu se inchide in sine, nu vrea sa traiasca o dragoste egoista. Cand iubesti cu adevarat vrei sa iti reversi iubirea si asupra altora, iar revarsarea cea mai fireasca in acest caz este nasterea copiilor. Pentru cei care nu pot avea copii se pot gasi alte moduri - adoptia, ingrijirea altora, dedicarea pentru altii (de ex. intr-o asociatie, sau pur si simplu ajutarea unor familii cu multi copii, posibilitati se gasesc..)

Asta nu inseamna insa ca un cuplu trebuie sa-si concentreze toata energia in nasterea si cresterea copiilor.
1) Daca sotii se gandesc numai la copii si isi mai cultiva relatia dintre ei, risca sa se departeze unul de altul si astfel sa nu mai fie un singur trup.. si sa nu mai fie un adevarat cuplu crestin. (uitati-va in jur si o sa gasiti destule exemple)
2) Daca au mai multi copii decat pot duce, material sau sufleteste. Asta este rezultatul ideilor extremiste ale unor duhovnici (sau cupluri) care nu accepta nici abstinenta ca metoda de oprire a nasterilor... Este adevarat ca daca avem credinta mare acceptam tot ceea ce ne trimite Dumnezeu, dar Dumnezeu accepta si colaborarea noastra, si asteapta mai ales si de la noi intelepciune si dreapta socotinta.
Mai sunt si situatii extreme in care exista boili genetice, sarcini extrauterine repetate, si pericol de moarte. Ce facem atunci?

Este adevarat ca sf. Ioan nu spune explicit ca daca scopul principal al casatoriei nu este conceptia copiilor, atunci nu este nici cel al relatiilor trupesti dintre soti. Dar mi se pare ca este evident. De baltfel s-ar putea sa spuna asta in alta parte. De exemplu, acolo unde comenteaza spusele sfantului Pavel spunand sa nu se lipseasca unul de altul decat daca sunt de acord, pentru perioade scurte, ca sa se concentreze la rugaciune.

Anumite lucruri parintii din vechime nu le-au spus pentru ca nu existau in vremea lor toate metodele medicale care pot depista problemele, pentru ca oamenii traiau altfel atunci. Dar se pot deduce din spusele lor consecintele pentru vremea nosatra.