Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Şi Iisus a zis ei :"Vino, cea dintre fecioare-aleasă , / Pe-al Meu Tron, în veci de-a dreapta, să te-aşez Împărăteasă ! " / "Doamne , gata sunt !", răspunsa cu iubire Maica Sfântă, / Şi-n de bucurie lacrimi, oastea Cerului îi cântă : / "Vino din Liban, Mireasă , ca să fii încoronată / Cu de mirt cunună verde ce nu moare niciodată " / Cu surâsul fericirii plutitor pe sfânta-i faţă, / Adormit-a Preacurata, pentru Veşniciei Viaţă . . . / Ochii de azur ai Sfintei s-au închis când vru "Cuvântul" / Ca , de-acum să-i nu-i mai vadă, pământeşti, în veci pământul, / Şi-al ei suflet, lăsând trupul sub lumină adormit, / A zburat uşor în sânul Fiului Cel preaiubit . / Şi-n clipita când de trupu-i sufletul s-a fost desprins, / Trandafiri şi chiparoase şi crini albi pe ea au nins ! / "Duceţi trupul Maicii Mele , zis-a Cel Crucificat, / Jos, în valea care poartă numele lui Iosafat. / Veţi găsi deschis acolo monument cu de-aur grile, / Unde, veghetori cu toţii , Mă veţi aştepta trei zile ! . . ." / Şi Iisus, cu tot alaiul de Dumnezeiesc mister, / Şi cu sufletul Preasfintei au suit, cântând la Cer. / Căci fiind ea Maica Vieţii, cu dumnezeiască faţă, / De la viaţa trecătoare, se mută-n eterna viaţă ! <<< Va Urma >>> -

Trei fecioare stând să spele trupul sfânt al Celei Sfinte, / Au purces plinirea faptei, dezbrăcându-l de veşminte. / Dar lumină-atât de vie, ca ieşind dintr-o zăpadă, / Izvora mereu din trupu-i , că nici n-au putut să-l vadă ! / Ridicând apoi sicriul scos din plinul dimineţii, / Toţi Apostolii luminii au pornit cu Maica Vieţii. . ./ Un nor alb cuprins-a totul ca-ntr-o ceaţă de lumină ; / Îngeri mulţi li s-au adaos, şi-o cântare dulce, lină, / Se-auzea până departe, dar pioasa lor grămadă, / Deşi astfel auzită, nimeni nu putea s-o vadă ! / Pe când se-ntrebau iudeii cine cântă, jos sau sus ? / Un duh rău, ca să-i asmută, la ureche le-a fost spus : / "Sunt ai lui Iisus discipoli, ce pe umerii lor poartă / În sicriu către mormântu-i pe Maria care-i moartâ" ! / Auzind aceste zise, cei cu minţile năuce, / Au sărit atunci spre Maica Răstignitului pe Cruce, / Toţi călăuziţi de diavol. . .,Dar , când unul a fost pus / Mâinile i se uscară pân-la coate , şi , uscate, / I-au rămas strângând sicriul Celei Pururea Curate, / Pe când Îngerii de faţâ, au orbit pe toţi acei / Ce sărisră cu gânduri mişeleşti în calea ei ! <<< Va Urma >>>