liberul arbitru

[caminaris]

În prealabil postat de gd1859

Sunt de acord cu ce spui tu aici, dar intrebarea era legata de liberul arbitru. Prin poptop li s-a luat exact aceasta posibilitatea de a se indrepta. Daca pleci de la premisa ca orice pacatos trebuie pedepsit prin moarte, pentru ca nu a fost drept pana la varsta x, nu ai cum sa ajungi foarte departe, deoarece toti suntem pacatosi, ne nastem pacatosi si avem posibilitatea de-a ne indrepta. Dupa ce spui tu acolo ar trebui sa fim potopiti toti chiar de la nastere. Deci nu are cum sa fie asta raspunsul; trebui sa fie altceva.

Poate Dumnezeu, la acea vreme, pedepsea dupa alta masura. Inca nu venise pe Pamant Mesia - Domnul Iubirii - Iisus al nostru care sa ia asupra sa toate pacatele lumii prin jertfa pe Cruce. Prin jertfa sa i-a impacat pe oameni cu Dumnezeu Tatal, a creat o punte de legatura intre oameni si Dumnezeu Tatal prin intruparea pe jumatate omeneasca, pe jumatate Dumnezeiasca. si de atunci Dumnezeu Tatal i-a judecat pe oameni prin prisma iubirii fara de sfarsit a Mantuitorului Iisus Hristos.

[georgeval]

În prealabil postat de caminaris

Prin jertfa sa i-a impacat pe oameni cu Dumnezeu Tatal, a creat o punte de legatura intre oameni si Dumnezeu Tatal prin intruparea pe jumatate omeneasca, pe jumatate Dumnezeiasca.

Nu merge expresia "intruparea pe jumatate omeneasca"- intruparea Mantuitrorului a fost reala si totala- adica a luat o natura omeneasca intreaga din Fecioara Maria- exista apolinarismul in secolul IV care nega intrparea totala a Mantutitorului si vorbea despre o intrupare partiala.

[caminaris]

imi cer scuze daca am gresit, dar eu credeam ca s-a intrupat de la Duhul Sfant prin Fecioara Maria!
Adica Sfintii Parinti spun ca era Insusi Dumnezeu in trup (intrupat)!
Dar cred ca ai dreptate: a fost pe de-a-ntregul si om si Dumnezeu. M-am exprimat gresit. Iertare!

[cristiboss56]

Dumnezeu îndreaptă spro o mai bună roadă însuşi liberul nostru arbitru, care este mai înclinat spre patimi, şi-l întoarce prin intervenţia Lui înbolditoare pe calea virtuţilor. Să-i aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru cele făcute pentru noi , atât pentru cele ştiute, dar mai ales pentru cele neştiute , aşa cum de multe ori suntem traşi spre mântuire !

[cristinamaria]

Eu vad lucrurile cam asa:
Asupra liberului arbitru nu exista indoiala, teoria aceea cu omniscienta s-a mai demontat pe alte topicuri pe acest forum, ideea de baza fiind ca Dumnezeu nu influenteaza alegerea facuta de catre om. Omul e liber sa aleaga.
Cand insa omul alege raul, si persista in el, Dumnezeu tot nu il abandoneaza ci il ajuta, prin diferite metode, sa vada ca ceea ce a ales este rau si sa se pocaiasca. Una din aceste metode este suferinta. Sa nu se inteleaga ca Dumnezeu il face pe om sa sufere ca sa priceapa, ca nu e asa. Dar in multe situatii, boli, calamitati naturale, dezastre, omul ajunge sa sufere nu din cauza acestora ci din cauza propriilor sale pacate. Acestea sunt cele care il fac sa sufere, si nu contextul creat.
Dumnezeu nu a dat potopul ca sa ii omoare pe oameni ci ca sa ii ajute sa vada ca ceea ce au ales este rau, si sa se pocaiasca. Si exact asta s-a intamplat. Pana si noi, in prezent, stim ca acei oameni au ales rau, si invatam din greseala lor.
Potopul a fost atras de catre oameni, prin pacatele lor. Asa cum probabil un mare numar de calamitati se abat peste oameni si in prezent din aceleasi motive. Ar fi insa corect sa presupunem ca, daca nu ar exista si oameni credinciosi, care sa se roage pentru ceilalti, numarul calamitatilor ar fi mult mai mare. Cand numarul celor care se roaga scade mult sub numarul pacatosilor, vine potopul.
Oricum, din moment ce oamenii care au ramas (ca nu au murit toti) au invatat lectia data de Dumnezeu, inseamna ca acesta a facut bine.
Oamenii nu invata cu adevarat decat prin suferinta. Si uite ce bine le-a prins aceasta lectie!

[georgeval]

În prealabil postat de cristinamaria

Eu vad lucrurile cam asa:
Asupra liberului arbitru nu exista indoiala, teoria aceea cu omniscienta s-a mai demontat pe alte topicuri pe acest forum, ideea de baza fiind ca Dumnezeu nu influenteaza alegerea facuta de catre om. Omul e liber sa aleaga.
Cand insa omul alege raul, si persista in el, Dumnezeu tot nu il abandoneaza ci il ajuta, prin diferite metode, sa vada ca ceea ce a ales este rau si sa se pocaiasca. Una din aceste metode este suferinta. Sa nu se inteleaga ca Dumnezeu il face pe om sa sufere ca sa priceapa, ca nu e asa. Dar in multe situatii, boli, calamitati naturale, dezastre, omul ajunge sa sufere nu din cauza acestora ci din cauza propriilor sale pacate. Acestea sunt cele care il fac sa sufere, si nu contextul creat.
Dumnezeu nu a dat potopul ca sa ii omoare pe oameni ci ca sa ii ajute sa vada ca ceea ce au ales este rau, si sa se pocaiasca. Si exact asta s-a intamplat. Pana si noi, in prezent, stim ca acei oameni au ales rau, si invatam din greseala lor.
Potopul a fost atras de catre oameni, prin pacatele lor. Asa cum probabil un mare numar de calamitati se abat peste oameni si in prezent din aceleasi motive. Ar fi insa corect sa presupunem ca, daca nu ar exista si oameni credinciosi, care sa se roage pentru ceilalti, numarul calamitatilor ar fi mult mai mare. Cand numarul celor care se roaga scade mult sub numarul pacatosilor, vine potopul.
Oricum, din moment ce oamenii care au ramas (ca nu au murit toti) au invatat lectia data de Dumnezeu, inseamna ca acesta a facut bine.
Oamenii nu invata cu adevarat decat prin suferinta. Si uite ce bine le-a prins aceasta lectie!

Cand vorbim despre libertate avem tendinta de-a o aborda din perspectiva filosofica, insa libertatea din perspectiva teologica este o stare existentiala nu este doar o forma de a opta spre ceva anume continuind cu fome de neutralitate sau alte aspecte. In teologie in urma alegerii ma intereseaza ce stare urmeaz, de robie sau de libertate, spre exemplu caderea primilor oamnei s-a produs prin manifestarea libertatii dar starea care a urmat a fost robia pacatului.
Nu trebuie sa uitam ca libertatea noastra nu este una absoluta, ci contingenta relativa pentru nu avem o existenta prin noi insine sa fim liberi in sens absolut ca Dumnezeu.

[gavriil]

Liberul arbitru e in functie de constiinta omului.faptul ca dumnezeu e omniprezent in toate nu are treaba cu liberul arbitru.un parinte isi lasa fiul sau fica sasi traieasca viata cum vrea iar cind greseste ii cearta sau ii pedepseste.un copil mai constient face mai putine greseli fata de unul care e mai fluturatec.