Mantuirea - numai la ortodocsi?!

Ce am vrut sa spun? Simplu: nimic pentru "indobitocirea omului", ci doar ca un om nesmerit care cerceteaza de capul lui Sfintele Scripturi, folosindu-si mintea intinata de pacatele zilnice si care lui i se par "normalitate" ajunge neasteptat", ajunge neasteptat de repede pe calea inselarii.

Oare nu este scris in Sfanta Psaltire [Psalmii lui David]?
Psalmul 72, 20-23:

"20. Ca visul celui ce se desteapta, Doamne, in cetatea ta chipul lor de nimic l-ai facut.

21. De aceea s-a bucurat inima mea si rarunchii mei s-au potolit.

22. Ca eram fara de minte si nu stiam; ca un dobitoc eram inaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu tine.

23. Apucatu-m-ai de mana mea cea dreapta. Cu sfatul tau m-ai povatuit si cu slava m-ai primit."

Deci, inaintea Domnului suntem in orisice moment niste dobitoace proaste. In zadar ne folosim mintea daca nu-L avem pe Domnul in inima noastra iar ca si calauzitor in intelegerea Sfintei Scripturi pe Duhul Sfant, Mangaietorul, A Treia Persoana a Dumnezeirii. Ca urmare, inainte de a incerca sa intelegem cu propria minte Sfanta Scriptura e absolut necesar sa ne rugam cu smerenie Domnului pentru aceasta [intelegerea Sfintei Scripturii, insa nu cu propria minte, ci sub inspiratia Duhului Sfant, caci propria noastra minte este un MARE ZEROU BARAT in intelegerea lucrurilor dumnezeiesti]. Totusi, a insista pe cale rationala, adica a-ti folosi mintea pentru a incerca sa intelegi Sfanta Scriptura, fara sa ai povatuirea Sfantului Duh, inseamna o cale facila pentru a ajunge pe calea inselarii diavolesti, faptul fiind inspirat de mandria personala si de nimic altceva.

Citat: "Inca o pledoarie (sub alta forma) pentru indobitocirea omului."

Oare aceasta constatare nu denota ea insasi mandrie din partea ta. Nu arata ea ca nu vrei sa te smeresti si sa consideri ca nu esti un nimeni/ un dobitoc nestiutor in fata Domnului ?