Ce sunt oamenii (romanii) ne-uniti si izolati?

[laurschepsis]

În prealabil postat de sophia

De ce nu-si mai doresc nimic in afara de viata lor personala (inclusiv serviciu)?
De ce nu mai vor sa socializeze?
Ma refer mai ales la cei din diaspora, dar intre timp stiu ca si in tara sunt la fel.
Nu e timp si dorinta sa socializezi, sa scrii unui prieten/cunoscut, sa iesi undeva, sa te intalnesti cu altul si mai ales sa te implici sa ajuti si pe altii?
Ba mi se mai si spune (intr-o discutie in biserica, o credincioasa) - ca asta poate fi de la diavolul. Ca numai in biserica trebuie sa fim si sa ne rugam.
Eu nu pot sa inteleg astfel de credinta egoista.
sa vresi sa faci bine altora este de la diavol?
Chiar sa devenim pustnici?
Incotro merge omenirea asta? Si incotro credinta asa extremizata?
Ma scuzati, sunt suparata, nu vreau sa judec ci doar sa inteleg.

Doamne-ajuta!

Draga sora, s-au schimbat foarte multe in ultimii 50 de ani. Din pacate nu toate in bine. Paradoxal, desi, mijloacele de comunicare sunt extrem de rapide si de avantajoase nu le folosim cu drag. Am uitat un cuvant: DOR. Un cuvant care se traduce greu in alte limbi, asa cum, greu, se intelege Miorita de catre alte neamuri.

Azi, rudele ne sunt mai departe decat prietenii. Au inceput sa se destrame si sa putrezeasca acele fire de suflet care ne legau pe cei din familii inrudite. Nu prea mai avem neamuri. Si de aceea incepem sa nu mai fim un neam. Resorturile fine care ne tineu in comuniune au cedat si ele. Intre timp relatia transcedentala parinte - fiu (fiica) a inceput si ea sa se altereze. Copiii nu mai timp de parinti dupa ce parintii, prinsi de tavalugul naucitor al societatii de azi si-au neglijat copiii. Batranii sunt retrasi in apartamente si se uita cu inima grea la telefonul care nici azi nu suna. Nici macar parintele nu ramane mai mult, ca are multe familii in parohie si vrea sa ajunga zi la toti. Cati dintre apropiatii nostri mai au duhovnic ca si parinte? Duhovnic de care sa le fie DOR inca de la despartire... Parinti pentru care sa-si amane plecarea macar cu un ceas... Rude cu care sa petreaca pana noaptea tarziu in curte (care curte?!)...

Nunta, botezul, ziua de nastere erau motiv de intalnire si de bucurie impartasita. Azi nunta costa. Botezul costa. In acest ritm dement o sa coste si ziua de nastere.

Ne-am departat de pamant. Pamantul ne hranea direct. Si curat si natural. Azi ne hranesc si ne imbolnavesc supermaketurile. Prost, scump si murdar. Pamantul ne tinea impreuna. Munceam impreuna. Ne ajutam. Am citit zilele acestea un articol al lui Stefan Mitroi care mi-a placut. Daca vreti,

http://www.jurnalul.ro/stire-editori...au-513055.html

Nu auzeam atat de dureros despre CONCURENTA, THRILlER, HORROR, ACTION, REALITY SHOW, POLITICALY CORECT, DISCRIMINARE, CIPUIRE, 666, TERORISM, ECOLOGIE, DEFRISARE, CORUPTIE, INCEST LEGALIZAT, MILIARDE FURATE, DISOLUTIA PUTERII, PORNOGRAFIE, GLOBALIZARE, PETRODOLARI, SANGE, SCANDAL, MANELE, POLARIZARE SOCIALA, VANDUTI PENTRU ORGANE, PRESA ASERVITA, EXTREMISM, FOAMETE, POLUARE, TRAFIC DE CARNE VIE... Mai bine ma opresc aici.

Nu se faceau experimente devastatoare in invatamant si sanatate. Nu se puneau intrebari convenite in prealabil. Nu se raspundea pe langa. Cuvantul nu era golit de sens si pervertit.

Nu mi-am propus sa-ti raspund in tonuri apocaliptice. Dar azi este din ce in ce mai greu pentru cei tineri sa-si alcatuiasca o scara a valorilor care sa consoneze cu modelul suprem, Iisus Hristos. Este din ce in ce mai greu pentru ca suntem din ce in ce mai departe de cele 10 porunci.

Parintele Cleopa ne avertiza ca ispitele sunt la masura apropierii noastre de Dumnezeu. De asemenea, parintele Rafail Noica (si nu numai dansul) ne spunea ca azi fortele raului lucreaza cu pacate mici. Adica, spun dansii ca AZI SUNTEM DIN CE IN CE MAI DEPARTE DE IISUS HRISTOS, CALEA, ADEVARUL SI VIATA.

Luca 2.13-14: "Si deodata s-a vazut, impreuna cu ingerul, multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intre oameni bunavoire!"

Am uitat si de acest cuvant: BUNAVOIRE. Alt cuvant fundamental care cu greu poate fi tradus in alte limbi. Ca si DOR. De parinti, de copii, de bunici, de duhovnic, de rude, de prieteni, de tara, si in primul rand DE DUMNEZEU.

Doamne-ajuta!

[ory]

Dor...de tine insuti !

[laurschepsis]

În prealabil postat de ory

Dor...de tine insuti !

Doamne-ajuta!

Multumesc. Gandim la fel. Asta am vrut sa spun. Dor de tine, cel care ai venit de la Dumnezeu si care urmeaza sa te intorci Acasa. De tine insuti.

Doamne-ajuta!

[LapetiteMoc]

Trebuie ... Un verb pe care-l folosesc des, poate e defect profesional sau altceva, nu stiu nici eu. Nici nu-mi dadeam seama ca-l folosesc, pana cand un critic literar timisorean mi-a atras atentia ca e prezent destul de des in ceea ce scriu.
Dar, TREBUIE sa ne adaptam lumii in care traim, sa-L luam model pe Iisus care ne invata sa dam cezarului ce este al cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Sau in alt loc, unde le vorbea Apostolilor Sai, le spunea ca-i trimite ca mieii in mijlocul lupilor, dar sa ia seama si sa fie intelepti ca serpii si blanzi ca porumbeii... Asadar, sa nu ne miram ca lumea este asa cum este, pentru ca nicicand nu a fost altfel.
TREBUIE sa ne caleasca si sa ne intareasca cuvintele Mantuitorului, nu sa ne deranjeze lumea. TREBUIE sa traim impacati cu Dumnezeu si constiinta, nu cu metehnele lumii. Cine se vrea placut lumii, va face cele placute lumii (barfa, invidie, sfori trase, lovituri pe la spate, demolarea celui ce se arata mai bine intentionat, clevetire, curse intinse etc. etc. etc.), va deveni robul acestor patimi, nu mai este om liber.
Poate acele persoane cu care ati vrea sa dialogati, sa va plimbati etc. au alte preocupari lumesti si evita intalnirile cu dumneavoastra pentru ca nu le aveti. Se intampla si asa in viata...
Nu fiti necajita, pentru ca nu sunteti singura! Cu Iisus in inima si-n suflet nimeni nu e singur. Sau poate Domnul a ales pentru dumneavoastra un anume soi de singuratate, din dragoste, pentru a va feri de ispite grele. Nu putem noi judeca caile Domnului, ci doar sa ne rugam sa se faca voia Sa.
Din ziua in care am inceput sa ma rog asa - "eu vreau asta si asta, si asta, si asta etc. etc. etc., dar faca-se voia Ta, Doamne, si nu a mea, pentru ca doar Tu cunosti ce ma zideste si ce nu!" - am acceptat cu mai multa seninatate si bucurie viata, sufletul mi-e usor, inima cu adevarat libera!

Faca-se voia Domnului in toate ale vietii noastre, pentru ca doar astfel ne aflam pe cale!