Ecumenismul si oamenii obisnuiti ai confesiunilor

[Fani71]

În prealabil postat de cristiboss56

S-a vorbit şi se vorbeşte la fel de mult despre ecumenism, ca o formă de recunoaştere a diversităţii, ca o atitudine de deschidere către semeni şi culturi , considerate o lungă vreme ca fiind ostile, străine şi inferioare. Citeam de curând că în lucrarea sa, Projekt Weltethos, H. Küng afirma , nici mai mult nici mai puţin, că "nu poate exista pace între naţiuni fără pace între religii. Nu poate exista pace între religii fără un dialog între religii". Din păcate , la început de mileniu III , coexistenţa paşnică a religilor rămâne doar un deziderat. Să nu uităm că pe 28 octombrie 1999, cu prilejul unei întâlniri interreligioase , in Piaţa "San Pietro" din Roma, s-au regăsit tichii de cardinali, kippa evreieşti, turbane musulmane şi robe galbene budiste. În cea clipă , în acel moment mesajul a fost limpede : "dialogul dintre religii va fi problema esenţială, a secolului al XXI-lea". ( indiferent că ne place sau nu, că vrem sau nu, acesta este adevărul )

Da. Sunt de acord. Este vorba aici si de pace. Ce sa facem, sa ne omoram intre noi?
Ca, sa fim sinceri, asta se intampla in multe locuri inca.

Uite, asta e raspunsul meu la intalnirea de la Assissi (din care am vazut fragmente fara sunet). O manifestare in acest sens. Nu un amestec de religii. Fiecare s-a rugat in felul lui, si gata, nu a participat nimeni la ritualurile celuiolalt. Personal nu mi se pare neaparat o idee buna o astfel de slujba, dar de aici sa o scoti ca un semnal de alarma pentru aplanarea si amalgamul religiilor e cale lunga.