Judecata de Apoi - de ce abia atunci?

[andreicozia]

În prealabil postat de costel

Dumnezeu ne arata mereu ca noi gresim. Numai ca noi avem mereu capul intors spre altceva. De aceea nu suntem atenti. Alteori, avand privirea catre El, Il ascultam, promitem ca ne vom indrepta, dar iubind pacatul mai mult, dam uitare si celor descoperite si fagaduintei.

Dumnezeu fiind Parinte, nu te uita. Doar noi il uitam. Ne descopera neincetat caderile din relatia cu El, numai ca noi le adancim.

Te-ai gindit oare vreodata ca poate noi nu avem capul intors spre altceva si pur si simplu nu intelegem mesajul, suntem inceti la minte, cum se zice mai saraci cu duhul. Deci nici perceptia pacatului nu mai este prea clara.
Cum ne arata Dumnezeu mereu ca noi gresim?

[cristiboss56]

În prealabil postat de andreicozia

Te-ai gindit oare vreodata ca poate noi nu avem capul intors spre altceva si pur si simplu nu intelegem mesajul, suntem inceti la minte, cum se zice mai saraci cu duhul. Deci nici perceptia pacatului nu mai este prea clara.
Cum ne arata Dumnezeu mereu ca noi gresim?

Cum ne arata ? Multe sunt semnele Lui ( ne mustra constinta, regretul faptelor noastre, nelinistea, tristetea, neamplinirea cererilor noastre din rugaciuni, cate un mic sau mare necaz- boala, etc. ). Cel necercetat si necertat de Pedagogia Divina, e semn de ingrijorare, dragul meu Cozia.

[costel]

În prealabil postat de andreicozia

Te-ai gindit oare vreodata ca poate noi nu avem capul intors spre altceva si pur si simplu nu intelegem mesajul, suntem inceti la minte, cum se zice mai saraci cu duhul. Deci nici perceptia pacatului nu mai este prea clara.
Cum ne arata Dumnezeu mereu ca noi gresim?

Niciodata Dumnezeu nu-i vorbeste omului doar de dragul de a vorbi. El stie foarte bine nivelul fiecaruia de intelegere. Se coboara pe Sine atat cat ii este necesar omului ca sa-l inteleaga. Asa ca nu pot fi de acord cu afirmatia ca "nu intelegem mesajul". Insa, din cauza petrecerii mai mult cu pacatul decat cu Dumnezeu, este posibil ca "perceptia pacatului sa nu mai fie clara".

[florina_drossu]

Omul, cat traieste, se poate indrepta. Chiar si in ultima zi a vietii se poate spovedi cu lacrimi si sa ajunga, precum talharul cel bun, in Rai. Inaintea celor asa zisi drepti. Asadar, sa nu ne gandim noi la judecatile lui Dumnezeu, care sunt cu siguranta juste.

[sergiu]

@Sophia

Imi place si ma amuza cum capsorul ala al tau nu sta linistit si tot incearca sa sparga seiful intelepciunii inarmat cu o dalta de tamplarie...

Inteleg ce vrei sa spui. Sunt foarte multe aspecte legate de relatia dintre Dumnezeu si om, ce inseamna pacat, cum vede Dumnezeu ce facem noi intre noi etc. Te inteleg si referitor la acele "influente" umane in tot ce tine de experierea lui Dumnezeu. Ma gandesc ca dat fiind ca omul nu este niciodata maine cum e azi, adica lucrurile evolueaza continuul, la fel evolueaza si perceptia si relatarile lui Dumnezeu. Lucrurile evoluind continuu, nu vei gasi niciodata aceeasi parere despre lucrurile din jur. Pana la urma ce vedem si ce intelegem este o oglinda a ceea ce suntem si experientelor anterioare. Deci intotdeauna va persista intrebarea cat din ce citim la cate un om inaintat este "nucleu" adica Adevar pur si cat este interpretare umana a Adevarului... Aceasta fluienta continua cred ca este special lasata de Dumnezeu sa fie asa! Este probabil o taina pe care noi nu avem cum sa o intelegem. Uneori e util sa mai si accepti ca esti limitat. Se numeste smerenie in fata lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca nu e bine sa te mai intrebi despre unele si altele...

[cristiboss56]

În prealabil postat de sergiu

@Sophia

Imi place si ma amuza cum capsorul ala al tau nu sta linistit si tot incearca sa sparga seiful intelepciunii inarmat cu o dalta de tamplarie...

Inteleg ce vrei sa spui. Sunt foarte multe aspecte legate de relatia dintre Dumnezeu si om, ce inseamna pacat, cum vede Dumnezeu ce facem noi intre noi etc. Te inteleg si referitor la acele "influente" umane in tot ce tine de experierea lui Dumnezeu. Ma gandesc ca dat fiind ca omul nu este niciodata maine cum e azi, adica lucrurile evolueaza continuul, la fel evolueaza si perceptia si relatarile lui Dumnezeu. Lucrurile evoluind continuu, nu vei gasi niciodata aceeasi parere despre lucrurile din jur. Pana la urma ce vedem si ce intelegem este o oglinda a ceea ce suntem si experientelor anterioare. Deci intotdeauna va persista intrebarea cat din ce citim la cate un om inaintat este "nucleu" adica Adevar pur si cat este interpretare umana a Adevarului... Aceasta fluienta continua cred ca este special lasata de Dumnezeu sa fie asa! Este probabil o taina pe care noi nu avem cum sa o intelegem. Uneori e util sa mai si accepti ca esti limitat. Se numeste smerenie in fata lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca nu e bine sa te mai intrebi despre unele si altele...

"Nu este nimic ascuns, care să nu se dea pe faţă şi nimic tainic, care să nu se cunoască şi să nu vină la arătare" ( Lc. 8, 17 ) .
Precum şi : "Cât de mare este Dumnezeu , care sunt dimensiunile Lui şi cum este esenţa Lui, unele ca acestea sunt primejdioase pentru cel care întreabă şi necunoscute pentru cel care este întrebat. Tămăduirea amândoura este tăcerea " . ( Sfântul Vasile cel Mare )