Despre avort...

[camivero19]

Valei valei ce-mi vad ochii!!!!! Vreau si eu sa vad un om care a dat viata unui copil singurel, adica fara Dumnezeu. Planning-ul asta de copii Il cam exclude pe Dumnezeu din ecuatie. Nu stiu daca poate cineva sa isi propuna sa faca maine un copil si sa il si faca daca nu e asta si voia Domnului. Iar orice copil, orice licarire de viata este voia Lui, fie ca e schiop, ciung, handicapat, sau cum o mai fi fiind. Intelepciune... pai daca a ma impotrivi firescului pe care l-a pus Dumnezeu in noi, si daca a ma apuca sa iau pastile sau sa folosesc prezervative pentru a Il invata eu pe Dumnezeu ca nu se fac copii cand are EL chef, ci doar atunci cand cred eu ca pot sa ii duc...apai Doamne, fa-ma proasta gramada, da sa nu ies cu nimic din voia Ta!

[Fani71]

În prealabil postat de camivero19

Valei valei ce-mi vad ochii!!!!! Vreau si eu sa vad un om care a dat viata unui copil singurel, adica fara Dumnezeu. Planning-ul asta de copii Il cam exclude pe Dumnezeu din ecuatie. Nu stiu daca poate cineva sa isi propuna sa faca maine un copil si sa il si faca daca nu e asta si voia Domnului. Iar orice copil, orice licarire de viata este voia Lui, fie ca e schiop, ciung, handicapat, sau cum o mai fi fiind. Intelepciune... pai daca a ma impotrivi firescului pe care l-a pus Dumnezeu in noi, si daca a ma apuca sa iau pastile sau sa folosesc prezervative pentru a Il invata eu pe Dumnezeu ca nu se fac copii cand are EL chef, ci doar atunci cand cred eu ca pot sa ii duc...apai Doamne, fa-ma proasta gramada, da sa nu ies cu nimic din voia Ta!

Dar daca cineva este bolnav, putem sa spunem ca este voia Lui sa fie bolnav si ca bnimic nu se intampla fara voia lui si atunci sa nu ne ducem la doctor, nu? Dupa logica asta. Nu-i vorba, ca s-au gasit pe forum si unii care sa afirme asta.

Asta de fapt este un thread despre avort. Avortul este considerat omor si este clar pt un crestin, zic eu, ca nu va avorta un copil deja conceput (despre eventualele exceptii dramatice am vorbit mai sus).
Dar planningul care foloseste anticonceptionale neabortive este altceva, totusi. Sunt destule situatii in care noi putem folosi inteligenta si metodele care au iesit din acea inteligenta pentru a nu concepe copii handiicapati sau multi mai multi decat putem creste. Evident, atunci cand credinta este foarte mare, putem sa-i lasam lui Dumnezeu absolut toate deciziile, dar sa fim sinceri cu noi insine si sa facem asta numai daca avem intr-adevar asa o credinta.

[Noesisaa]

În prealabil postat de camivero19

Valei valei ce-mi vad ochii!!!!! Vreau si eu sa vad un om care a dat viata unui copil singurel, adica fara Dumnezeu. Planning-ul asta de copii Il cam exclude pe Dumnezeu din ecuatie. Nu stiu daca poate cineva sa isi propuna sa faca maine un copil si sa il si faca daca nu e asta si voia Domnului. Iar orice copil, orice licarire de viata este voia Lui, fie ca e schiop, ciung, handicapat, sau cum o mai fi fiind. Intelepciune... pai daca a ma impotrivi firescului pe care l-a pus Dumnezeu in noi, si daca a ma apuca sa iau pastile sau sa folosesc prezervative pentru a Il invata eu pe Dumnezeu ca nu se fac copii cand are EL chef, ci doar atunci cand cred eu ca pot sa ii duc...apai Doamne, fa-ma proasta gramada, da sa nu ies cu nimic din voia Ta!

Vrei sa spui ca voia lui Dumnezeu se opreste intr-un prezervativ (scuze pentru formalarea cam prea plastica)? Eu nu cred. Daca Dumnezeu vrea sa iti dea un copil, poti sa te impotrivesti cat vrei fiind ca nici o metoda anticonceptionala, in afara de abstinenta, nu este sigura 100%.

[Noesisaa]

Cat despre avort...cat de vehementi sunt unii. Intr-adevar cred ca avortul este o fapta deplorabila...dar ma intreb unde merge vehementa unora atunci cand afla ca persoane dragi din familia lor poate au facut lucrul asta? Cum mai justifici atunci invectivele la adresa femeilor care au facut asa ceva? Daca unul dintre preotii care sustin canoane de ani si ani de zile, chiar zeci de ani pentru aceste femei ar afla ca mama sau sora lor a facut un avort, ar avea inima sa le spuna: "mama draga,(sau sora) sa nu te mai vad de acum inainte..."? Eu cel putin nu as avea asemenea inima.

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Cat despre avort...cat de vehementi sunt unii. Intr-adevar cred ca avortul este o fapta deplorabila...dar ma intreb unde merge vehementa unora atunci cand afla ca persoane dragi din familia lor poate au facut lucrul asta? Cum mai justifici atunci invectivele la adresa femeilor care au facut asa ceva? Daca unul dintre preotii care sustin canoane de ani si ani de zile, chiar zeci de ani pentru aceste femei ar afla ca mama sau sora lor a facut un avort, ar avea inima sa le spuna: "mama draga,(sau sora) sa nu te mai vad de acum inainte..."? Eu cel putin nu as avea asemenea inima.

Da, este diferenta dintre pacat si pacatos pe care uita sa o faca unii...

[camivero19]

"Dar daca cineva este bolnav, putem sa spunem ca este voia Lui sa fie bolnav si ca bnimic nu se intampla fara voia lui si atunci sa nu ne ducem la doctor, nu? Dupa logica asta" (scuze, nu stiu sa iau citate)
Pai eu cred ca e o diferenta mare intre a merge la doctor si a face un avort sau a lua anticonceptionale, a folosi prezerativ.In primul rand mergi la doctor pentru vindecare (chestie pozitiva), pe care doctorul oricum nu ti-o poate da, ca poti sa iei 15000 de pastile si sa faci 300 de operatii, daca Doamne nu vrea sa te vindeci, nu te vindeci. Dar eu zic ca in cazul unei boli esti dator sa lupti pentru viata ta (atat spiritual, curatind pacatul cat si fizic, mergand la doctor (daca ai incredere in ei, dar asta e alta discutie)). E pe principiul "Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in sac." Adica nu pica para malaiata in gura lui natafleata ci faci si tu ceva pentru tine. (si de multe ori Dumnezeu lucreaza prin ceva/cineva). Dar deja a lua anticonceptionale (care pe langa efectul abortiv mai au si alte multe efecte secudare deloc neglijabile) si a folosi un prezervativ (care oarecum poate sa impiedice o sarcina, desi nu e o regula) inseamna a lucra cumva impotriva normalului, caci este normal ca in urma relatiilor trupesti sa vina si un bebe, uneori. Lupti practic contra vietii.
Nici eu nu am credinta care sa imi permita sa ma abandonez total in mainile lui Dumnezeu. Dar merg pe mana pariului lui Pascal cand am indoieli. Si le duc pe toate cum pot incercand sa fac cat mai putine dupa voia mea. Daca eu nu pot sa dau viata nu cred ca imi este permis nici sa o iau nici sa o impiedic.
"Vrei sa spui ca voia lui Dumnezeu se opreste intr-un prezervativ"
Nu. Dar se mai opreste uneori la voia noastra, si atunci s-ar putea sa fie bai...

Mi se pare normal sa fii vehement impotriva avortului. Dar eu sper sincer ca atat preotii cat si ceilalti inteleg cat e de important sa salvezi sufletul mamei si nu sa il afunzi mai tare. Am o prietena care a facut un avort. Numai Dumnezeu stie ce e in sufletul ei... ca fericita nu am mai vazut-o de atunci. S-a indepartat de Biserica. Mi-a fost frica sa o trimit la spovedanie. E asa fragil sufletelul ei incat parca ti-e frica sa il lasi pe mana oricui... Cred din toata inima ca trebuie sa facem ceva pentru a preveni avorturile, pentru a convinge mamele sa pastreze si copii neplanificati si nedoriti, dar si sa ne rugam pentru toate mamele care au facut avort, in primul rand sa constientizeze pacatul, apoi sa caute iertarea si sa le intareasca Dumnezeu sa nu deznadajduiasca.

[2io]

În prealabil postat de Fani71

Dar planningul care foloseste anticonceptionale neabortive este altceva, totusi.

Adica, mai clar, esti de acord cu folosirea prezervativului.
Acest pacat este mai mare decat pacatul avortului din punctul de vedere a faptului ca te pui impotriva voii lui Dumnezeu. Repet, din acest punct de vedere!

În prealabil postat de Fani71

Sunt destule situatii in care noi putem folosi inteligenta si metodele care au iesit din acea inteligenta pentru a nu concepe copii handiicapati sau multi mai multi decat putem creste.

Inainte de a avea copii m-am intrebat cum as putea sa umblu pe calea Domnului (mai ales ca, din aceasta privinta, ani de zile am ramas foarte departe de drum), de vreme ce este scris: cel ce pofteste in inima lui a si savarsit adulter. DAR am aflat ca ESTE POSIBIL !!! cu ajutorul Lui.
Metoda: ferirea de a vedea pacatul, de orice ispita; prin repetarea rugaciunii inimii in momentele de ispitire (mai bine si inainte, tot timpul ar fi mai recomandat), privirea in pamant, fara TV, respectarea tuturor posturilor SI DEZLEGARILOR !... si, nu in ultimul rand, toate FARA MANDRIE.

În prealabil postat de Fani71

Evident, atunci cand credinta este foarte mare, putem sa-i lasam lui Dumnezeu absolut toate deciziile, dar sa fim sinceri cu noi insine si sa facem asta numai daca avem intr-adevar asa o credinta.

Pai ce te opreste sa ai o astfel de credinta !?

Patima desfranarii, a curviei din suflet !

Nu uita ca dupa orice placere urmeaza si o durere!

Bineinteles ca toate situatiile sunt mai complicate decat la o prima vedere sau descriere, totusi fiecare isi stie raspunsul.

Doamne ajuta!

[Fani71]

În prealabil postat de 2io

Adica, mai clar, esti de acord cu folosirea prezervativului.
Acest pacat este mai mare decat pacatul avortului din punctul de vedere a faptului ca te pui impotriva voii lui Dumnezeu. Repet, din acest punct de vedere!

Inainte de a avea copii m-am intrebat cum as putea sa umblu pe calea Domnului (mai ales ca, din aceasta privinta, ani de zile am ramas foarte departe de drum), de vreme ce este scris: cel ce pofteste in inima lui a si savarsit adulter. DAR am aflat ca ESTE POSIBIL !!! cu ajutorul Lui.
Metoda: ferirea de a vedea pacatul, de orice ispita; prin repetarea rugaciunii inimii in momentele de ispitire (mai bine si inainte, tot timpul ar fi mai recomandat), privirea in pamant, fara TV, respectarea tuturor posturilor SI DEZLEGARILOR !... si, nu in ultimul rand, toate FARA MANDRIE.

Pai ce te opreste sa ai o astfel de credinta !?

Patima desfranarii, a curviei din suflet !

Nu uita ca dupa orice placere urmeaza si o durere!

Bineinteles ca toate situatiile sunt mai complicate decat la o prima vedere sau descriere, totusi fiecare isi stie raspunsul.

Doamne ajuta!

As vrea sa postez aici ceea ce am postat mai demult, putin epurat, ca sa nu rescriu, parerea mea despre acest subiect.
Inca o precizare inainte: nu vad de ce vorbesti de curvie cand este vorba aici de un cuplu casatorit. Nu e vorba aici de ferirea de ispite atunci cand nu esti (stiu si de asta, ca am fost multa vreme necasatorita, este alt subiect).

Deci (sa ma ierti daca e cam lung dar e un subiect dificil):

Biserica Ortodoxa ne da urmatoarele principii: cununia este sfanta, dragostea intru Hristos este pe primul plan, si apoi vine nasterea de prunci; o dragoste adevarata nu este egoista, nu se inchide in ea insusi ci accepta nasterea copiilor; la noi nu exista 'magisteriu', ca cel al catolicilor, care sa transeze in problemele morale. Canoanele sunt doar o orientare.

Din cate am citit eu, din parerile unor teologi, anticonceptionalele nu ar trebui sa fie o regula ci o exceptie, dar sunt multe cazuri in care e bine si chiar se recomanda sa le folosim.
Chiar pe acest sit exista si pareri in acest sens: John Meyendorff, mai este , Paul Evdokimov (Taina Iubirii) si Olivier Clément (in diverse articole).

Oricum, la noi la ortodoocsi deciziile se iau si tinand seama de sfaturile duhovnicului, si de constiinta personala: aplicam principiile la cazul nostru concret, rugandu-ne sa luam decizia buna si cerand sfatul duhovnicului.

Un exemplu pentru o situatie in care chiar nu vad cum ar putea faca altfel un cuplu crestin: daca unul din cei doi urmeaza o chemioterapie. Chemioterapia schimba structura spermatozoizilor si exista mare risc sa se nasca copii handicapati. Ar trebui oare sa isi asume cei doi un astfel de risc?
Nu cred ca ar fi bine pentru doi oameni care se iubesc sa se abtina pur si simplu de a fi impreuna un an sau doi.. sau chiar pentru totdeauna, daca chemioterapia nu da rezultate bune si cel bolnav moare. Iubirea omeneasca se exprima si trupeste.
Casatoria nu este la ortodocsi, cum se zicea sau se mai zice uneori la catolici, numai pentru nasterea de prunci. Daca ar fi asa, atunci inseamna ca nu s-ar putea casatori doi oameni daca ar sti de la inceput ca unul din ei nu poate avea copii! Ceea ce nu este cazul la ortodocsi.

Dumnezeu probabil ne da ce putem duce si daca avem incredere nemarginita il El, ne trimite atatia copii cat e bine. Dar avem noi toti acea incredere nemarginita sau actionam uneori doar din datorie, si pe urma ne dam seama ca ne-am luat o povara pe care nu o putem duce?

Dumnezeu ne cere si sa gandim si sa avem dreaptra socotinta, deci sa aplicam metodele care ne stau la indemana si care nu sunt impotriva poruncilor Lui ca sa ajungem.

Ce spui tu este cazul ideal, in care cei doi sunt credinciosi si sanatosi, sunt de acord, etc.

Dar daca unul dintre ei este mai putin credincios sau mai slab, si este impotriva sa aiba mai mult de unul, doi sau trei copii? Copiii se fac in cuplu!

Dar daca femeia are o boala sau mare greutate la purtarea sarcinilor? Nu e mai bine sa fie 2 copii cu mama, decat 3 orfani de mama?

Sau daca unul dintre ei are o boala foarte grava si este in pericol sa moara? (Isi poate asuma celalalt responsabilitatea cresterii copiilor singur(a)? Se poate si asa, dar este o hotarare care necesita gandire serioasa)

Dar daca au doi copii amandoi cu un handicap si se presupune ca este o problema genetica in familie?

Sau, chiar daca cei doi sunt credinciosi, daca isi dau seama, dupa unul, doi sau trei copii, ca nu pot sa asume cresterea a mai multi, ca le-ar fi asa de greu ca poate nici nu le-ar mai putea da iubirea si atentia necesare? Cineva mai sus a dat exemple de familii fericite numeroase. E foarte frumos, da! Dar eu am cunoscut si familii (catolice) care au avut multi copii - 6 sau 7 - pentru ca asa se obisnuia si pentru ca Biserica Catolica nu admite de loc anticonceptionalele, dar de fapt ei nu isi doreau atatia copii. Din cauza asta, nu au reusit sa-i iubeasca pe toti la fel. Unul sau doi sau trei erau tratati ca Cenusareasa familiei si din cauza asta au suferit mult si mai tarziu in viata, pentru ca lipsa de dragoste in copilarie lasa rani foarte, foarte adanci..

Am cunoscut si o familie ortodoxa cu 6 copii, in care mama avea crize de deprimare postnatale grave la fiecare nastere si trebuia sa stea la spital luni in sir. Il plus, nu-i ajungea mintea si intelepciunea sa-i creasca (dupa parerea mea). Multi duintre copii au inceput sa o ia pe cai gresite la varsta adolescentei.

Eu cred ca Dumnezeu ne ia de acolo unde suntem, este 'bun si milostiv' fata de slabiciunile noastre, si ca e o dovada de smerenie sa ne cunoastem limitele. De altfel, daca acceptam ca nu avem putere, poate Dumnezeu ne-o va da mai tarziu - cine stie? Poate ca o vreme ne vom feri sa mai avem copii, dar pe urma ne vom simti intariti si nu ne vom mai feri.

Cred, in concluzie, ca e bine sa fim maximalisti dar sa avem si dreapta socotinta.

[Fani71]

În prealabil postat de 2io

Adica, mai clar, esti de acord cu folosirea prezervativului.
Acest pacat este mai mare decat pacatul avortului din punctul de vedere a faptului ca te pui impotriva voii lui Dumnezeu. Repet, din acest punct de vedere!

Uitasam sa raspund la asta: cum o sa fie un pacat mai mare ca omorul unei fiinte nevinovate si fara aparare??
Sa te opui voii lui Dumnezeu, dar cine ne spune noua asa de usor care este voia lui Dumnezeu? Numai din cauza ca natura face ca dintr-o relatie sexuala sa se POATA intalni un spermatozoid cu un ovul si sa se conceapa un copil, deducem ca este si voia lui Dumnezeu sa se intample asta de fiecare data?
Daca toate procesele naturale ar fi voia lui Dumnezeu, atunci am ajunge sa afirmam lucruri chiar absurde...

As vrea sa mai spun ca eu am deja un copil si nu folosesc anticonceptionale, dar aceasta este rezultatul unui proces de credinta si aprofundare a unor lucruri aceasta decizie. De accea consider ca am ceva de zis despre asta si va tot innebunesc. ;-)

Doamne ajuta si Hristos S-a inaltat!

[2io]

În prealabil postat de Fani71

Dar daca unul dintre ei este mai putin credincios sau mai slab, si este impotriva sa aiba mai mult de unul, doi sau trei copii? Copiii se fac in cuplu!
[...]
Dar daca au doi copii amandoi cu un handicap si se presupune ca este o problema genetica in familie?

De obicei ferirea de a naste copii (prin diferite metode) se face de persoane capabile [a da nastere si a creste copii].

În prealabil postat de Fani71

cum o sa fie un pacat mai mare ca omorul unei fiinte nevinovate si fara aparare??

Pai nu este, din punctul de vedere mentionat de tine.

Sa te opui voii lui Dumnezeu, dar cine ne spune noua asa de usor care este voia lui Dumnezeu? Numai din cauza ca natura face ca dintr-o relatie sexuala sa se POATA intalni un spermatozoid cu un ovul si sa se conceapa un copil, deducem ca este si voia lui Dumnezeu sa se intample asta de fiecare data?

Sa luam de drept faptul ca omul are suflet din momentul zamislirii.
Pai Cine creeaza sufletul ?
Deci Dumnezeu este acolo in momentul zamislirii.
Adica El este de fata si este gata sa creeze sufletul, iar cei doi spun "nu".

Si apoi, oare pasarile cerului Cine le hraneste, unde dorm ele? sau iarba campului? si iarba se calca in picioare. Crezi tu oare ca Dumnezeu va trimite un omulet fara sa aiba grija ca parintii sa aiba cele necesare pentru cresterea lui? Pana in sfarsit se va milostivi.

Si nu vorbesc de pe pereti sau doar din cele citite, ci ma uit la mine si ma minunez de ceea ce observ: ca este posibil.

Adevarat ca si Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca [si asta pe vremea lui !]: acum casatoria nu mai este pentru nasterea de prunci, adica acest aspect nu mai este pe primul loc (si da mai multe motive si scrie mult mai explicit).

Doamne ajuta!