Este durerea sufleteasca un pacat

[sophia]

Atunci cand te doare sufletul care ti-a fost ranit, inseamna manie?
Este un pacat?
Oamenii care sunt sensibili si vulnerabili sufleteste sunt rai crestini?

[Agkelos]

Durerea e buna pentru ca ne smereste, dar in acelasi timp se poate transforma in manie daca incercam sa o reprimam. Durerea nu este un pacat. Mai degraba am putea sa o consideram o binecuvantare, pentru ca ne invata mult.

[MarinaAlca]

În prealabil postat de Agkelos

Durerea e buna pentru ca ne smereste, dar in acelasi timp se poate transforma in manie daca incercam sa o reprimam. Durerea nu este un pacat. Mai degraba am putea sa o consideram o binecuvantare, pentru ca ne invata mult.

Durerea se poate transforma in manie nu numai atunci cand incercam s-o reprimam dar si cand ne gasim adeseori neputinciosi in a afla scaparea sau o solutie optima de a iesi din acest tavalug.. zarim bulgarele de zapada care se rostogoleste si se mareste si se tot mareste si nu suntem in stare a-l opri, suntem dezarmati, in fata vietii, si a durerii ce ne-o provoaca cei din jurul nostru.. bieti omuleti plini de slabiciuni ... dar cel mai dureros este atunci cand tradarea vine de la cei care ocupa primul loc in inima ta...zbuciumul si clocotul din inima ta sunt insutite.... nu ne ramane decat sa ne rugam...."indeparteaza de la mine Tata paharul acesta"...daca e posibil... daca e voia Ta... de nu.. atunci intareste-ma sa pot duce tot ceea ce imi va aduce ziua de maine.
Cu cateva minute inainte de a intra pe forum tocmai am primit un astfel de "pumnal"....intamplator (sau nu?) ochii mi-au cazut pe acest topic... poate ca e ceea ce Domnul mi-a trimis in aceste momente in care durerea revarsa si nu am cui s-o impartasesc in viata reala. Insa va am pe voi, cei de-o credinta si traire cu mine... si... poate parea ciudat.. desi lacrimile continua sa siruiasca pe chipul schimonosit de durere, simt ca nu sunt singura.Va am pe voi. Si asta nu e deloc putin lucru. Va multumesc ca existati!

[2io]

În prealabil postat de sophia

Atunci cand te doare sufletul care ti-a fost ranit, inseamna manie?
Este un pacat?
Oamenii care sunt sensibili si vulnerabili sufleteste sunt rai crestini?

NU

Maica Siluana Vlad atinge multe aspecte asupra acestei aspecte.

Ideea este:
normal este ca sa te manii, sa te doara sufletul cand esti ranit
pacat este atunci cand raspunzi cu manie, cand actionezi cu manie

Imi mai aduc aminte:
- imi ia cineva Biblia
- eu ma enervez si ma manii
- aceasta energie venita aproape instantaneu o pot folosi pentru:
- a-l lovi pe acela si a-mi lua Biblia inapoi
- sau a porni imediat o rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos prin care sa-I spun sa-mi rezolve situatia.

Este ca si Sfantul Ioan Damaschin:
- a marturisit pe Domnul si pe Maica Sa
- eraticii i-au taiat mana si, asa cum parintele Nicolae Tanase spunea: s-a suparat, cum sa nu te superi cand ti se taie mana!
- el a alergat repede la icoana Maicii Domnului si a rugat-o sa aiba mana inapoi, asa cum de multe ori noi am uitat sa facem,
- si Maica Domnului i-a lipit mana, ramanand semn acolo unde a fost lipita
- el, fiind multumit, a lipit pe icoana Maicii Domnului cea de-a treia mana
- si a continuat sa scrie in continuare despre Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne ajuta!

[ory]

Probabil aceasta durere sufleteasca reprezinta pe undeva un pacat, o lipsa de smerenie, o conduita fara de speranta ajutatoare a credintei. Eu am simtit acut aceasta durere, durere survenita accentuarii starilor lumesti si nu spirituale.Acum, ce sa spunem, poate fi o varianta, dar mai exista si psihologia copilariei care ne determina sa suportam ceea ce intampinam de-a lungul vietii, mai mult sau mai putin dureroase.
Pana la urma, forta cu care suferim ne este insuflata si de educatie, dar si de genetica dobandita de la parinti, asftel, unele persoane au tendinte de-a suferi mai mult, iar altele mult mai putin, in cazuri similare.
Practic, prin aceasta durere ne autoflagelam sistematic...de ce ? Cine stie ! Cu siguranta, insa, ca si durerea are rolul ei pamantean, ea amplifica anumite stari, ea reprezinta studiul cel mai elocvent asupra vietii, asupra mediului inconjurator. Prin durere invatam mai multe decat prin oricare alta stare care ne poate domina.
De unde vine aceasta durere ? Din necesitatea omului de-a ajunge la bucurie, fiindca, in mod paradoxal, cel mai bine ne putem defini fericirea, trecand in prealabil prin nefericire si suferinta. Ca atare, oamenii care nu prea au cunoscut durerea, au trait o viata searbada, fara intensitatea bucuriei ce te poate coplesi dupa ce treci prin suferinta.
Din pacate, multe dureri ni le asumam fara rost, suferim in nestire ca niste pampalai din motive absolut banale, nejustificate in plan firesc si , de cele mai multe ori catalogate doar ca niste capricii .
Eu nu cred ca durerea este mai cu precadere atribuita omului pacatos, poate ca dimpotriva, oamenii care intampina deseori dureri sunt aceia carora le pasa de ceea ce se-ntampla, sunt cei mai echilibrati si calzi sufleteste, astfel durerea manifestandu-se ca o definire a acestei calduri.
Insa, durerea poate constitui o stare de smerenie, deschizand in acelasi timp multe porti spre cugetul celui care o suporta, porti spre indreptare, dar si porti spre decadere, unii manifestandu-se mai degraba in mod violent si intrigant.
Ce ne-am face, oare, fara durere ? Nu am mai fi oameni !

Durerea sufleteasc ne cuprinde atunci când ne pierdem parţial sau pentru moment, total nădejdea în ajutorul şi dragostea lui Dumnezeu căci iubim mai mult trupul nostru şi cele matreiale decât pe Dumnezeu.
Durerea din suflet este o fortăreaţă pe care cel rău încearcă mereu să o cucerească căci, de la aceasta până la deznădejde este doar un pas mic,deznădejdea însemnând ruperea legăturii cu Dumnezeu.
De câte ori am câzut strivită de durere,câte momente am avut în care mi se părea că Dumnezeu însuşi nu mă vrea!Şi totuşi...nu m-am lăsat, am răbdat am crezut,am nădăjduit şi am iubit.

În prealabil postat de MarinaAlca

Durerea se poate transforma in manie nu numai atunci cand incercam s-o reprimam dar si cand ne gasim adeseori neputinciosi in a afla scaparea sau o solutie optima de a iesi din acest tavalug.. zarim bulgarele de zapada care se rostogoleste si se mareste si se tot mareste si nu suntem in stare a-l opri, suntem dezarmati, in fata vietii, si a durerii ce ne-o provoaca cei din jurul nostru.. bieti omuleti plini de slabiciuni ... dar cel mai dureros este atunci cand tradarea vine de la cei care ocupa primul loc in inima ta...zbuciumul si clocotul din inima ta sunt insutite.... nu ne ramane decat sa ne rugam...."indeparteaza de la mine Tata paharul acesta"...daca e posibil... daca e voia Ta... de nu.. atunci intareste-ma sa pot duce tot ceea ce imi va aduce ziua de maine.
Cu cateva minute inainte de a intra pe forum tocmai am primit un astfel de "pumnal"....intamplator (sau nu?) ochii mi-au cazut pe acest topic... poate ca e ceea ce Domnul mi-a trimis in aceste momente in care durerea revarsa si nu am cui s-o impartasesc in viata reala. Insa va am pe voi, cei de-o credinta si traire cu mine... si... poate parea ciudat.. desi lacrimile continua sa siruiasca pe chipul schimonosit de durere, simt ca nu sunt singura.Va am pe voi. Si asta nu e deloc putin lucru. Va multumesc ca existati!

Niciodată nu suntem singuri şi dacă undeva,cineva pe care nu l-ai văzut nicodată şi poate nici nu-l vei vedea se gândeşte şi se roagă pentru tine aceasta înseamnă că prin el Dumnezeu îţi trimite un strop de iubire.

[ory]

În prealabil postat de dorinastoica14

Niciodată nu suntem singuri şi dacă undeva,cineva pe care nu l-ai văzut nicodată şi poate nici nu-l vei vedea se gândeşte şi se roagă pentru tine aceasta înseamnă că prin el Dumnezeu îţi trimite un strop de iubire.

Da, asa este...eu simt cativa "stropi de iubire" de-aici de pe forum, chiar daca, poate nu le merit. Important este ca simtsi transmit aceasta simtire mai departe, in mod involuntar. Asta este maretia sufletului uman...pe langa atatea scarbe pamantene.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de MarinaAlca

Durerea se poate transforma in manie nu numai atunci cand incercam s-o reprimam dar si cand ne gasim adeseori neputinciosi in a afla scaparea sau o solutie optima de a iesi din acest tavalug.. zarim bulgarele de zapada care se rostogoleste si se mareste si se tot mareste si nu suntem in stare a-l opri, suntem dezarmati, in fata vietii, si a durerii ce ne-o provoaca cei din jurul nostru.. bieti omuleti plini de slabiciuni ... dar cel mai dureros este atunci cand tradarea vine de la cei care ocupa primul loc in inima ta...zbuciumul si clocotul din inima ta sunt insutite.... nu ne ramane decat sa ne rugam...."indeparteaza de la mine Tata paharul acesta"...daca e posibil... daca e voia Ta... de nu.. atunci intareste-ma sa pot duce tot ceea ce imi va aduce ziua de maine.
Cu cateva minute inainte de a intra pe forum tocmai am primit un astfel de "pumnal"....intamplator (sau nu?) ochii mi-au cazut pe acest topic... poate ca e ceea ce Domnul mi-a trimis in aceste momente in care durerea revarsa si nu am cui s-o impartasesc in viata reala. Insa va am pe voi, cei de-o credinta si traire cu mine... si... poate parea ciudat.. desi lacrimile continua sa siruiasca pe chipul schimonosit de durere, simt ca nu sunt singura.Va am pe voi. Si asta nu e deloc putin lucru. Va multumesc ca existati!

Aceste atacuri sunt cel mai greu de suportat! Nici nu va imaginati cat de mult va inteleg, nu va imaginati! Mi-a salvat sufletul intotdeauna mila ce o am fata de cei ce se bucura sa infinga pumnalul si celebra fraza "Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce face!"

Va imbratisez! Putere si lacrimi intaritoare, nu manioase!

[zoridezi]

Acest zbucium sufletesc il am si eu de vreo 3 zile... ma intristez nespus de tare cand vad ca unii oameni rosesc niste cuvinte atat de dureroase, fara un pic de empatie, de parca ar sta de vorba cu un pietroi! Si asa ma manii si eu la randu-mi si rostesc cuvinte de ocara. Stiu ca in biblie scrie sa iti iubesti aproapele, iar daca iti da o palma sa ii intorci si obrazul celalalt.. dar teoria ramane teorie, si practica = 0.
Doamne ce as vrea sa fiu si eu blanda si sa imi iubesc aproapele neconditionat! Dar capra m-am nascut si frica mi-e ca (,) capra am sa raman (a se intelege ca oitele sunt de-a dreapta Tatalui )