Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

[ory]

În prealabil postat de sophia

Interesanta discutia, multumesc pentru linkul cu lucrari in limba engleza.
Pentru Eduardd:

Tu vorbesti despre altceva in cazul tau si al parintelui care te-a ajutat la operatie. Eu nu contest harul, sau clarviziunea, sau rugaciunea. Sunt astfel de oameni si printre calugari si printre mireni chiar.
Dumnezeu a dat unora astfel de daruri, i-a ales cum a vrut El.Unii chiar n-au scoala, dar suflet cat cuprinde.
Eu ma refer la alt aspect in acest fir. Si nu ma hazardez in a face comparatii intre calugari si preoti de mir. Teoretic vad diferenta, practic mai putin, adica nu inteleg anumite parti.
Si cine este mai bun si poate da sfaturi...Greu de spus.
Eu ma abtin sa dau sfaturi celor ce au copii de ex. Mai incerc eu, dar n-am loc, si au dreptate oamenii. De unde sa stiu eu.
Sunt generatii mai vechi carora nici parintii lor, sau bunicii nu le-au putut da lectii pentru viata, mai ales fetelor, pentru casatorie, sau biserica sau mai stiu eu. Si ei la randul lor au trecut orin ele, au fost femei, au fost casatoriti, au facut copii etc.

Traditia - unde este scrisa, sau la va referiti cand spuneti de ea. Ca eu nici acum n-am aflat. La ce se refera anume? La ce au lasat Sinoadele, la ce a lasat El, sau cine? Exista o asa lucrare concreta? Unde sa spuna clar asta asa si asta nu e asa dupa Iisus?
Of, este o deruta in mintea mea!

Alin - cum und scrie ce am spus eu? Nu stiu, in canoane? Ma intreb si eu ca tine.
Pai fiecare iti spune - femeia nu e curata, n-are voie aia si ailalta, cei casatoriti n-au voie aia si numai atunci. Nici preotii nu sunt curati sa intre la Liturghie daca au fost cu sotia si etc.
Repet, nu ca nu s-ar spala, ci parca ar fi un pacat in ei, in firea lor. Asta vreau sa pricep eu.
Insasi monahismul in sine, care se bazeaza pe anumite abstinente, creeaza ideea ca unii sunt mai altfel.
Eu stiu ca toti traim si ne rugam intru Hristos.

Nu vei gasi nicaieri raspunsuri la problemele expuse de tine, in sanul credinciosilor, nici atat. Acestia se multumesc doar cu ceea ce citesc, ori tu, nu esti straina de acest aspect, tu mai si gandesti ceea ce citesti, vrei mai mult din partea relativitatii acestor scrieri, si-atunci cauti...dar nu vei gasi, fiindca lucrurile se impotmolesc pe undeva, atribuindu-se lor doar premiza de "Lucrarea Lui Dumnezeu"...fara nici o justificare concreta din partea a ceea ce facem aici si acum pe pamant, inainte de a vorbi.
Crede-ma, nici nu-ti este de folos sa patrunzi aceste "taine" din perspectiva religiei, dar "realitati" din cea a trairii pe pamant, vei risca, mai degraba sa gasesti prea multe raspunsuri negative, subiective, lucruri care nu au nici un rost intr-o viata normala, echilibrata, cu atat mai putin spirituala.
Eu, am gasit atatea raspunsuri incat ma depasesc, efectiv, si le-am dobandit cu sudoare, jertfindu-ma pe sine in tot acest balamuc de credinta pamanteana, deseori confundata cu adevarata credinta intru Hristos.
Monahicism, ierarhie, habotnicism, predici, nevointe, postiri fara masura, canoane, manipulare fizica si psihica, sex, materialism...toate se intalnesc in mediul social, in instinctul omului...indiferent unde se afla acesta, manastire sau lume. Credinta nu o poti gasi decat in inima ta, in intimitatea apropierii personale de Dumnezeu, in atitudinea pe care o ai alaturi de oameni, atitudine rupta dintr-o conduita moral-crestina . De multe ori, Hristos nu are nici o legatura cu fata pompoasa si atat de controversata a credintei inspirata de cei care vor sa fie neaparat auziti, fara temei omenesc. si cu adevarat duhovnicesc.
Tocmai de aceia Dumnezeu s-a manifestat atat de simplu pe pamant, a sezut alaturi de cei simpli, a facut lucruri simple sociale, prin apropierea de oameni...tocmai pentru a intelege ca pune omul mai presus de orice, mai presus de fatarnicia fariseilor, de legile rigide ale acestora, de hainele lor stralucitoare si fara pic de farmec duhovnicesc....
In zilele noastre se procedeaza exact la fel...cu alta palarie.
Eu nu mai vreau sa fac parte din sistem, vreau doar sa-l regasesc pe Dumnezeul de altadata din inima mea, excluzand traseul sinuos care mi L-a acoperit cu atatea dogme , canoane si neindurare spirituala.

[AlinB]

În prealabil postat de ory

Nu vei gasi nicaieri raspunsuri la problemele expuse de tine, in sanul credinciosilor, nici atat. Acestia se multumesc doar cu ceea ce citesc, ori tu, nu esti straina de acest aspect, tu mai si gandesti ceea ce citesti, vrei mai mult din partea relativitatii acestor scrieri, si-atunci cauti...dar nu vei gasi, fiindca lucrurile se impotmolesc pe undeva, atribuindu-se lor doar premiza de "Lucrarea Lui Dumnezeu"...fara nici o justificare concreta din partea a ceea ce facem aici si acum pe pamant, inainte de a vorbi.

Eu cred ca generalizezi in mod nedrept.
In primul rand ca nu toti se incadreaza aici, uite de ex. Fani care cauta, se intereseaza, da citate, ex.

In al doilea rand, nu toti sunt pusi sau au chemare sa faca teologie, sa ia fiecare lucru la verificat, n-au mii de intrebari, pur si simplu isi traiesc credinta si eu cel putin cred ca se descurca destul de bine, majoritatea chiar mai bine decat mine.
Nu zic toti ca n-am gradul ala de smerenie si nici nu agreeze smerenia ipocrita, dar e suficient sa ma uit la cateva lucruri si ceea ce afirm mai sus este logic si evident.

Crede-ma, nici nu-ti este de folos sa patrunzi aceste "taine" din perspectiva religiei, dar "realitati" din cea a trairii pe pamant, vei risca, mai degraba sa gasesti prea multe raspunsuri negative, subiective, lucruri care nu au nici un rost intr-o viata normala, echilibrata, cu atat mai putin spirituala.
Eu, am gasit atatea raspunsuri incat ma depasesc, efectiv, si le-am dobandit cu sudoare, jertfindu-ma pe sine in tot acest balamuc de credinta pamanteana, deseori confundata cu adevarata credinta intru Hristos.
Monahicism, ierarhie, habotnicism, predici, nevointe, postiri fara masura, canoane, manipulare fizica si psihica, sex, materialism...toate se intalnesc in mediul social, in instinctul omului...indiferent unde se afla acesta, manastire sau lume.

Eu constientizez ca ceea ce spui tu este adevarat, dar se pare ca tu esti cu adevarat marcata de lucrurile astea..
Nu stiu ce te-a adus atat de aproape de ele, dar ar fi bine sa incerci sa urmezi ceea ce spui mai jos:

Credinta nu o poti gasi decat in inima ta, in intimitatea apropierii personale de Dumnezeu, in atitudinea pe care o ai alaturi de oameni, atitudine rupta dintr-o conduita moral-crestina .

De multe ori, Hristos nu are nici o legatura cu fata pompoasa si atat de controversata a credintei inspirata de cei care vor sa fie neaparat auziti, fara temei omenesc. si cu adevarat duhovnicesc.

Depinde la ce te referi, poate fi o observatie justa sau o intrasigenta nejustificata..

Tocmai de aceia Dumnezeu s-a manifestat atat de simplu pe pamant, a sezut alaturi de cei simpli, a facut lucruri simple sociale, prin apropierea de oameni...tocmai pentru a intelege ca pune omul mai presus de orice, mai presus de fatarnicia fariseilor, de legile rigide ale acestora, de hainele lor stralucitoare si fara pic de farmec duhovnicesc....
In zilele noastre se procedeaza exact la fel...cu alta palarie.
Eu nu mai vreau sa fac parte din sistem, vreau doar sa-l regasesc pe Dumnezeul de altadata din inima mea, excluzand traseul sinuos care mi L-a acoperit cu atatea dogme , canoane si neindurare spirituala.

Chestia asta cu "mai presus de orice" este destul de relativa, miroase a umanism exagerat, Hristos a fost un umanist dar nu asa cum ne place noua sa vedem umanismul, centrat pe individ si nevoile sale care de multe ori sunt oricum doar spirituale nu desi el si le aroga ca atare pentru ca sufera de parere de sine si ii este mai la indemana a judeca pe altii decat pe sine, si ii este mai usor a culpabiliza pe altii si a da vina pe "sistem" decat pe sine, si ii vine mai usor a schimba mediul in care se scalda decat pe sine, etc.

Si spun asa pentru ca stiu oameni care sunt si doldora de teologie si tin si respecta si toate aceste canoane si dogme care tu sustii ca te impovareaza si totusi au o viata linistita, impacata, nu sunt porniti impotriva altora si in general isi focalizeaza nemultumirile pe propria persoana, se auto-culpabilizeaza daca ceva nu merge bine in loc sa culpabilizeze pe altii, etc.

Iar la polul opus cunosc oameni care au schimbat "mediul" crezand ca el este problema si nu iei insisi, fata de persoana lor gasind nenumarate scuze si desi cred ca sunt alti oameni se inseala amarnic, iar cei din jur pot vedea asta, ei insa deloc.

În prealabil postat de ory

Nu vei gasi nicaieri raspunsuri la problemele expuse de tine, in sanul credinciosilor, nici atat. Acestia se multumesc doar cu ceea ce citesc,

Da, ory, noi nu traim, doar citim?

Te-ai gandit cumva ca ceea ce am citit a devenit un mod de trai? Nu a ajuns nimeni la perfectiune, dar fiecare ne straduim pe cat putem sa transpunem in viata cele, despre care sfintii spun ca sunt bune.
Cred ca nu ti-ar strica nici tie putina teorie, acumulata prin lectura, pentru a-ti corecta conceptiile tale de viata.

Nu mai sunt Sophia... Multumesc!
Spor si rod in cautarile tale iti doresc.
Doamne ajuta!