Marii calugari/duhovnici - de unde stiu sa sfatuiasca asupra problemelor laice?

[Fani71]

Cred ca a fost inchis pt ca se zisese cam tot ce se poate zice. In fine, asa am inteles eu.

Sunt de acord cu tine, Alin, ca totusi este ciudat sa se considere calugarii intr-un fel infailibili si ca neori isi mai depasesc si competenta.

Sunt de acord si cu eduardd cand zice ca trebuie sa fim totusi si smeriti si sa nu ne grabim sa criticam un o mai inaintat in cele duhovnicesti decat noi. Dar sunt situatii in care il putem critica, eu as vrea: cu dragoste, nu cu tafna si de sus. Cred ca nici ei nu s-ar supara daca ne-ar auzi atunci, ca daca sunt sfintiti nu se cred asa de infailibili nici ei.

[AlinB]

În prealabil postat de ory

Este adevarat, putem invata multe de la un om mai in varsta, dar, daca acest om este habotnic, va spun sincer, mai degraba ne putem surpa .Pentru ca acea credinta, considera ca-l indreptateste sa faca chiar si rau celorlalti, iar eu nu vorbesc din citite. Multi batrani "credinciosi" ajung sa dracuiasca de mama focului, pe premiza ca copii lor s-au spalat pe cap duminica, sau mai stiu eu ce, ajung sa se inarmeze cu atata ura pe premiza ca ceilalti o merita fiindca nu sunt credinciosi. Atunci vorbim de departajare !...nu discriminare.

Faci o confuzie, asta nu e credinta e habotnicie, formalism religios, superstitie, spune-i cum vrei dar nu e credinta.

[sophia]

Mai intai Anca, nu stiu ce importanta are studiile noastre. Eu una am studii superioare si citesc enorm.
Eu respect oamenii acolo unde se afla si muncesc.
Eu sunt intr-o perioada de cautari, incerc sa inteleg unle lucruri si nu prea gasesc raspunsuri. Si am n iste limitari si eu, ca orice om. Nu pot prelua asa tot, fara sa inteleg. Nici nu neg ceva. Totul este sa mi se explice.
Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult la calugari este ca scriu toti, ceea ce nu este rau, par sa stie multe lucruri, de undeva le aduna, dar nu explica niciodata, ca sa inteleaga lumea. Poate ca nici ei nu inteleg, sau nu se pricep sa explice, stiu eu.
Arta mare, dupa parerea mea, nu este a impune niste citate cu forta, ci ale explica. Atunci intelege omul si stie ce are de facut.
Citeam ieri o trimitere a cuiva din forum la par.Cleopa si acolo numai citate din nu stiu ce lucrari. Parerea sa si explicatiile lipsesc. In plus nu e vorba numai de citate din Biblie, ci din chestii de care nu stie lumea. Ceva (acte, sau sedinte)de la Govora, mai de nu stiu unde, de unde citeaza dansul. Deci tot de oameni stabilite.
Calugarii apeleaza mult si la Vechiul Testament si acela este plin de neclaritati si controverse. Si este legea veche! De ce ne mai luam dupa ea?
Intr-adevar preoti de mir nu scriu si nu ajung nici in ierarhii care iau decizii asupra crestinilor. Aici iar este o dilema a mea.
Ma doare cumplit sa vad ca cineva vorbeste despre femeie si oameni casatoriti fara a sti cum functioneaza aceste lucruri.
Ma doare si de aceea am tot intrebat, de ce numai femeile virgine si cei necasatoriti sunt curati si sfinti.
Desi,daca ma gandesc eu bine, exista si sfinti casatoriti, sau chiar familii dre sfinti. Sf.Petru avea familie din cate stiu si a ajun s totusi cel mai de seama dintre sifinti.
Pe urma dintre femeile mironosite, Maria Magdalena si cea care urma sa fie pedepsita cu pietre au fost atat de pacatoase si totusi Iisus nu le-a judecat, nu le-a alungat, ci le-a aparat si iertat.
Cum se impaca toate acestea.
Eu nu vreau sa judec nici pe calugari, nici pe nimeni. Dar ei ma judeca pe mine (indirect) prin ceea ce impun.
Si aici nu e vorba despre curatia fizica si igiena, ci de curatenia duhovniceasca, sau cum sa-i spun. Pe asta se pedaleaza mult. Eu asa percep. Sunt altfel, pentru ca este pacatos ceea ce mi se intampla, automat si orice as face. Cine a stabilit asta nu stiu. Dar Dumnezeu nu.

[AlinB]

Unde ai gasit tu ca "numai femeile virgine si cei necasatoriti sunt curati si sfinti."?

Poate asa ai inteles in final anumite lucruri, dar nu cred ca exista asa ceva in invatatura ortodoxa.

In rest, intreaba si incearca sa te lamuresti ce reprezinta pareri personale si ce este invatatura ortodoxa.

Porneste de la catehism, cauta in Traditie, intreaba in dreapta si stanga si sigur vei gasi un raspuns, problema este sa nu te cramponezi de anumite aspecte si pareri cu un soi de resentiment sau repros care se vede pe alocuri in ceea ce scrii, ci cu rabdare si intelegere, ca nu toti sunt dictionare de teologie si doldora de intelepciune si profunzime.

În prealabil postat de sophia

Mai intai Anca, nu stiu ce importanta are studiile noastre. Eu una am studii superioare si citesc enorm.
Eu respect oamenii acolo unde se afla si muncesc.
Eu sunt intr-o perioada de cautari, incerc sa inteleg unle lucruri si nu prea gasesc raspunsuri. Si am n iste limitari si eu, ca orice om. Nu pot prelua asa tot, fara sa inteleg. Nici nu neg ceva. Totul este sa mi se explice.
Ceea ce ma deranjeaza cel mai mult la calugari este ca scriu toti, ceea ce nu este rau, par sa stie multe lucruri, de undeva le aduna, dar nu explica niciodata, ca sa inteleaga lumea. Poate ca nici ei nu inteleg, sau nu se pricep sa explice, stiu eu.
Arta mare, dupa parerea mea, nu este a impune niste citate cu forta, ci ale explica. Atunci intelege omul si stie ce are de facut.
Citeam ieri o trimitere a cuiva din forum la par.Cleopa si acolo numai citate din nu stiu ce lucrari. Parerea sa si explicatiile lipsesc. In plus nu e vorba numai de citate din Biblie, ci din chestii de care nu stie lumea. Ceva (acte, sau sedinte)de la Govora, mai de nu stiu unde, de unde citeaza dansul. Deci tot de oameni stabilite.
Calugarii apeleaza mult si la Vechiul Testament si acela este plin de neclaritati si controverse. Si este legea veche! De ce ne mai luam dupa ea?
Intr-adevar preoti de mir nu scriu si nu ajung nici in ierarhii care iau decizii asupra crestinilor. Aici iar este o dilema a mea.
Ma doare cumplit sa vad ca cineva vorbeste despre femeie si oameni casatoriti fara a sti cum functioneaza aceste lucruri.
Ma doare si de aceea am tot intrebat, de ce numai femeile virgine si cei necasatoriti sunt curati si sfinti.
Desi,daca ma gandesc eu bine, exista si sfinti casatoriti, sau chiar familii dre sfinti. Sf.Petru avea familie din cate stiu si a ajun s totusi cel mai de seama dintre sifinti.
Pe urma dintre femeile mironosite, Maria Magdalena si cea care urma sa fie pedepsita cu pietre au fost atat de pacatoase si totusi Iisus nu le-a judecat, nu le-a alungat, ci le-a aparat si iertat.
Cum se impaca toate acestea.
Eu nu vreau sa judec nici pe calugari, nici pe nimeni. Dar ei ma judeca pe mine (indirect) prin ceea ce impun.
Si aici nu e vorba despre curatia fizica si igiena, ci de curatenia duhovniceasca, sau cum sa-i spun. Pe asta se pedaleaza mult. Eu asa percep. Sunt altfel, pentru ca este pacatos ceea ce mi se intampla, automat si orice as face. Cine a stabilit asta nu stiu. Dar Dumnezeu nu.

Sophia, pentru toate intrebarile tale exista literatura de specialitate. Chiar si pe acest site exista f multe articole din care poti invata. Inainte de a avea un bagaj de cunostinte, nu e bine sa faci afirmatii de pe pozitia nestiutorului, caci se pot face afirmatii incorecte, care dau apa la moara celor care sunt impotriva regulilor bisericesti, care de fapt sunt facute sa ne duca pe drumul cel drept.

Intreaba, dar asteapta sa tragi concluzii pana nu te-ai edificat. Am intrebat de studii de specialitate - teologice - pentru a vedea daca afirmatiile tale se bazeaza pe ceva.
Un calugar are deja inmagazinata aceasta lectura (ex: Pr. Cleopa a fost cioban,dar a citit toate cartile din biblioteca de la Sihastria, a fost in inchisoare si si-a testat credinta; a fost numit arhimandrit tocmai pe baza vastelor cunostinte); de aceea poate sa dea un sfat corect mirenilor. Poate sfatul unui calugar ni se pare aspru, dar este corect.

Afirmatiile tale, Sophia, ne arata tocmai lipsa culturii religioase. Calugarii nu te judeca pe tine, ci itiarata cum e corect de procedat. Daca nu faci cum ti se spune, vei avea neplaceri, despre care tot ei ne spun care sunt, caci faptele au urmari si nu esti tu prima care greseste in acel fel. Cred ca toti ne regasim in cuvintele lor.

Zici ca citesti mult? Nu stiu cat de mult te ajuta lecturile tale pentru a intelege care e drumul spre Dumnezeu. Pentru a-l gasi pe cel drept, trebuie lecturi specifice, nu orice lectura.
Sa stii ca si eu am invatat f multe de pe acest site, asa ca iti urez succes.
Vad ca ai multe intrabari fara raspuns... inca, de aceea zic ca cel mai bine e sa citesti si sa te edifici.

[sofiaiuga]

curatia duhovniceasca ,cum o numesti este direct proportionala cu lepadarea de lume si de asazisele bucurii pe care le da ea ,care sint semanate mereu cu poticneli si cu dorinte desarte pe care le satisfacem sau nu .Cit despre cei mai in virsta nu uitati ca si ei au fost ca voi odata si cind vad ca voi tinerii ,porniti sa faceti aceleasi greseli pe care le-au facut si ei la vremea lor ,sigur ca ei incep sa gindesca la ce au patimit din aceste greseli si se gindesc cum sa va faca pe voi,tinerii sa nu pasiti pe cai care aduc ulterior nenorociri ,suferinte ,insatisfactii,chiar daca voi momentan nu realizati ca sinteti pe un drum daca nu gresit ,superficial ,numai bun de ispite ale celui rau ,care ispite pot aduce multe dandanale pe parcurs.

[Fani71]

În prealabil postat de eduardd

Atunci cand un om NU POATE sa plineasca cele ale Bisericii...sau sa inteleaga pe deplin ceea ce spune un OM de talia parintelui Cleopa (spre ex) corect este (din punctul meu de vedere) sa spuna asa:
Eu nu inteleg.. sau nu pot face... sau nu vreau sa fac... ceea ce acest parinte spune..NU sa spuna este prea aspru! [COLOR=Black]Sa invatam odata pentru totdeauna sa nu mai lepadam ca pe ceva gresit ceea ce noi nu putem face sau intelege! [/COLOR]Cuvinte de genul, cine este el la urma urmei, de cere acestea? Cine sunt cei din Biserica ca sa respect ce spun? Ei sunt oameni ca noi! Da! e drept, dar au primit in DAR la hirotonie [COLOR=Red]Duhul Sfant[/COLOR]. ASta ii face diferiti de noi (sau de unii dintre noi, cel putin). Unii il inmultesc si ajung sfinti in calendare, altii il indeparteaza prin propriile caderi..Asta Domnul o stie si o va judeca la timpul potrivit, nu noi.
De aceea chiar de studiem teologia e bine sa tinem cont ca ei au in plus fata de "noi" teologii...9 ani prin pustie ( unii, altii o viata intreaga prin pustie)....9 ani de lupta fata catre fata cu diavolul. Ori daca noi, "teologii de lume" nu putem stapani (nici macar) trupul nostru darmite sa tinem vrasmasul la distanta de [COLOR=Red]inima[/COLOR] si [COLOR=Red]mintea[/COLOR] noastra Cred ca ar trebui alese mai cu grija cuvintele.. Generalizarea este o mare gresala! Cum ar spune parintele meu Teofan, ne asiguram drumul spre Iad, pavandu-l cu intentii bune....

Ai si tu dreptate, si stiu ca tu vorbesti din inima si din experienta.
Eu nu zic ca nu gresesc, si ca nu sunt in pericol si de mandrie criticand ceva ce a zios un parinte care, repet, ma depaseste in multe.
Totusi, ce sa fac? (Vorbesc aici numai de mine, fiecare are explicatia lui) Daca am aceste ganduri, nu de revolta adolescentina (in mod cudat, atunci eram muuuult mai cuminte si acceptam tot ce mis e zicea fara sa incerc sa critic ceva), ci dintr-o reflectie mai profunda si din niste experiente neplacute, atunci, sa mi le refulez? mai bine sa le zic, si poate ele se lamuresc asa si poate contribyi la o mai buna intelegere. Daca le zic si dau deoparte ce nu consider corect pot admira mai departe un om, daca le pastrez pentru mine ma amarasc.

[ory]

În prealabil postat de Fani71

Ai si tu dreptate, si stiu ca tu vorbesti din inima si din experienta.
Eu nu zic ca nu gresesc, si ca nu sunt in pericol si de mandrie criticand ceva ce a zios un parinte care, repet, ma depaseste in multe.
Totusi, ce sa fac? (Vorbesc aici numai de mine, fiecare are explicatia lui) Daca am aceste ganduri, nu de revolta adolescentina (in mod cudat, atunci eram muuuult mai cuminte si acceptam tot ce mis e zicea fara sa incerc sa critic ceva), ci dintr-o reflectie mai profunda si din niste experiente neplacute, atunci, sa mi le refulez? mai bine sa le zic, si poate ele se lamuresc asa si poate contribyi la o mai buna intelegere. Daca le zic si dau deoparte ce nu consider corect pot admira mai departe un om, daca le pastrez pentru mine ma amarasc.

Asa simt si gandesc si eu....

[AlinB]

http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf213.ii.vii.xxx.html

Epistle LXIV.
To Augustine, Bishop of the Angli
Augustine’s tenth question.


Whether a pregnant woman should be baptized, or, when she has brought forth, after what length of time she should be allowed to enter the church. Or, to guard also against her issue being surprised by death, after how many days it may receive the sacrament of holy baptism. Or after what length of time her husband may have carnal intercourse with her. Or, if she is in her sickness after the manner of women, whether she may enter the church, or receive the sacrament of sacred communion. Or whether a man after intercourse with his wife, before he has been washed with water, may enter the church, or even go to the ministry (ministerium: in Bede, mysterium) of sacred communion. All these things it is right we should have made known to us for the rude nation of the Angli.


Answer of the blessed pope Gregory.


I doubt not that thy Fraternity has been asked these questions, and I think that I have supplied thee with answers to them. But I believe that thou wishest what thou art able of thyself to say and think to be confirmed by my reply. For why should not a pregnant woman be baptized, fecundity of the flesh 78being no fault before the eyes of Almighty God? For, when our first parents had transgressed in Paradise, they lost by the just judgment of God the immortality which they had received. Therefore, because Almighty God would not utterly extinguish the human race for their fault, He took away immortality from man for his sin, and yet, in the kindness of His pity, reserved to him fruitfulness in offspring. With what reason then can what has been preserved to the human race by the gift of Almighty God be debarred from the grace of holy baptism? For indeed it is very foolish to suppose that a gift of grace can possibly be inconsistent with that mystery wherein all human sin is entirely extinguished.
But as to how many days after her delivery a woman may enter the church, thou hast learnt that by the direction of the Old Testament she ought to keep away xxxiii. days for a male child, but lxvi. for a female. It should be known, however, that this is understood mystically. For, if in the same hour in which she has been delivered she enters the church, she subjects herself to no burden of sin. For it is the pleasure of the flesh, not the pain, that is in fault. But it is in the carnal intercourse that the pleasure lies; for in bringing forth of offspring there is pain and groaning. Whence even to the first mother of all it is said, In sorrow thou shalt bring forth children (Gen. iii. 16). If, therefore, we forbid a woman after her delivery to enter the church, we reckon her very penalty to her for a fault. Moreover, it is by no means forbidden that either a woman after delivery or that which she has brought forth should be baptized without delay, if in peril of death; she even in the same hour in which she is delivered, or it in the same hour in which it is born. For, as in the case of those who live and have discretion the grace of the holy mystery should be seen to with great discernment, so to those who are in imminent danger of death it should be offered without any delay, lest, while time is being sought for administering the mystery of redemption, death should shortly intervene, and no way be found of redeeming the time that has been lost.

[AlinB]

Further, her husband ought not to cohabit with her till that which is brought forth be weaned. But an evil custom has arisen in the ways of married persons, that women scorn to nurse the children whom they bring forth, and deliver them to other women to be nursed. Which custom appears to have been devised for the sole cause of incontinency, in that, being unwilling to contain themselves, they think scorn to suckle their offspring. Those women therefore who, after an evil custom, deliver their children to others to be nursed ought not to have intercourse with their husbands unless the time of their purification has passed, seeing that, even without the reason of childbirth, they are forbidden to have intercourse with their husbands while held of their accustomed sicknesses; so much so that the sacred law smites with death any man who shall go into a woman having her sickness (Lev. xx. 18). Yet still a woman, while suffering from her accustomed sickness, ought not to be prohibited from entering the church, since the superfluity of nature cannot be imputed to her for guilt, and it is not just that she should be deprived of entrance into the church on account of what she suffers unwillingly. For we know that the woman who suffered from an issue of blood, coming humbly behind the Lord, touched the hem of his garment, and immediately her infirmity departed from her (Luke viii.). If then one who had an issue of blood could laudably touch the Lord’s garment, why should it be unlawful for one who suffers from a menstruum of blood to enter in the Lord’s Church?
But that woman, thou wilt say, was compelled by infirmity; but these are held of their accustomed sicknesses. Yet consider, dearest brother, how all that we suffer in this mortal flesh is of infirmity of nature, ordained after guilt by the fitting judgment of God. For to hunger and to thirst, to be hot, to be cold, to be weary, is of infirmity of nature. And to seek food against hunger, and drink against thirst, and cool air against heat, and clothing against cold, and rest against weariness, what is it but to search out certain healing appliances against sicknesses? For in females also the menstruous flow of their blood is a sickness. If therefore she presumed well who in her state of feebleness touched the Lord’s garment, why should not what is granted to one person in infirmity be granted to all women who through defect of their nature are in infirmity?
Further, she ought not to be prohibited during these same days from receiving the mystery of holy communion. If, however, out of great reverence, she does not presume to receive, she is to be commended; but, if she should receive, she is not to be judged. For it is the part of good dispositions in some way to acknowledge their sins, even where there is no sin, since often without sin a thing is done which comes of sin. Whence also, when we hunger, we eat without sin, though it has come of the sin of the first man that we do hunger. For the menstruous habit in women is no sin, seeing that it occurs naturally; yet still that nature itself has been so 79vitiated as to be seen to be polluted even without the intention of the will is a defect that comes of sin, whereby human nature may perceive what through judgment it has come to be, so that man who voluntarily committed sin may bear the guilt of sin involuntarily. And so females, when they consider themselves as being in their habit of sickness, if they presume not to approach the sacrament of the body and blood of the Lord, are to be commended for their right consideration. But when, out of the habit of a religious life, they are seized with a love of the same mystery, they are not to be restrained, as we have said. For, as in the old Testament outward acts were attended to, so in the New Testament it is not so much what is done outwardly as what is thought inwardly that is regarded with close attention, that it may be punished with searching judgment. For while the law forbids the eating of many things as being unclean, the Lord nevertheless says in the Gospel, Not that which goeth into the mouth defileth a man, but the things which come forth from the heart, these are they which defile a man (Matth. xv. 11). And soon after He added in explanation, Out of the heart proceed evil thoughts (Ib. 19). Hence it is abundantly indicated that what is shewn by Almighty God to be polluted in act is that which is engendered of the root of polluted thought. Whence also Paul the Apostle says, All things are pure to the pure; but unto them that are defiled and unbelieving is nothing pure (Tit. i. 15). And immediately, to declare the cause of this defilement, he subjoins, For their mind and conscience is defiled. If, then, food is not impure to one whose mind is not impure, why should what with a pure mind a woman suffers from nature be reckoned to her for impurity?