Cum putem lua legatura cu cei adormiti?

[patinina34]

Cind pierdem p ecineva, realizam mai mult ca niciodata ce si cit am pierdut.

Ne mistuie durerea pentru noi insine, ca nu ne putem domoli durerea, si pe de alta parte pentru ca practic realizam ce am pierdut, pe cine si cit ne era de drag(a). De obicei realizam ca inainte ca el(ea) sa moara nu i-am spus asta sau aia.
Atunci durerea e si mai crunta.
Tot ce putem face, este sa avem grija d esufletele lor de aici de pe pamint, prin pomelnice si rugaciuni pentru adormiti.
Asta ii ajuta foarte mult, insa in acelasi timp este si un leac pentru sufletele noastre.

Este o durere foarte mare.
Trebuie totusi timp pentru vindecare, insa mai ales rugaciuni.

Cu toate astea eu nu gasesc cuvinte potrivite pentru a-ti alina durerea.
Aceste cuvinte trebuie sa vina de la tine, din inima ta.
Incearca sa gasesti taria de a te misca din starea pe care o ai, si mai ales roaga-te mult.
Fiecare aici ti-a dat un sfat foarte bun.

[windorin]

Mi'a murit bunicul pe 25 ianuarie, anul acesta.
Alaturi de mama si tata, el (alaturi de bunica) era urmatorul in puterea iubirii mele.

Cat mi'a fost de greu in acele zile, insa apoi am inteles... toti avem aceeasi randuiala, urmand lui Hristos. Cum vom putea invia, daca nu vom muri mai intai. "De nu va cadea bobul de grau in pamant si nu va putrezi, nu va putea invia, dand rod inmultit."

Acum astept sa moara bunica, sa nu'i mai simta lipsa bunicului, cu care atat de mult si curat s'a iubit. Dragostea lor a fost si va ramane, pentru mine, normativa. Din ziua in care a murit si pana azi, bunica nu a mai cunoscut odihna chipului. O mai pacalim noi, insa clipa in care ramane singura este de ajuns sa o fure cu totul.

[costel]

E adevarat si mie imi este greu sa vad anumite locuri lipsite de prezenta fizica a celor dragi. Sa vorbesc la trecut despre ei.

Dar de vreme ce lui Hristos nu-i vorbesc ca unui om ramas in moarte, asa si pentru ei, ma rog ca pentru niste vii plecati departe de mine, dar nu ca pentru niste morti.

În prealabil postat de windorin

Acum astept sa moara bunica, sa nu'i mai simta lipsa bunicului, cu care atat de mult si curat s'a iubit.

Asa vorbeste un crestin? Curios, daca suferinta prea mare indulceste oarecum spectrul mortii unui om, sa inteleg ca esti de acord cu euthanasia ca principiu? Probabil ca nu, dar ce-ai scris mai sus e in acelasi spirit.

[windorin]

În prealabil postat de scrabble

Asa vorbeste un crestin? Curios, daca suferinta prea mare indulceste oarecum spectrul mortii unui om, sa inteleg ca esti de acord cu euthanasia ca principiu? Probabil ca nu, dar ce-ai scris mai sus e in acelasi spirit.

Oare Pavel era crestin, cand spunea "pentru mine viata este Hristos si moartea un castig" (Filipeni 1,21)?! Da, un crestin asteapta moartea. Imi vei spune probabil ca Sfantul Pavel nu fugea de suferinta, ci dorea mult pe Hristos. Asa este. Prin asta vroiam doar sa'ti arat ca un crestin asteapta moartea, indiferent de motiv.

As fi ipocrit sa spun ca imi doresc sa traiesc aici, in suferinta si neajunsuri trupesti si sufletesti. Moartea este asteptata de cel care sufera, insa nu se roaga pentru ea si nici nu si'o grabeste.

Bunica are 84 de ani. Bucuria mea e sa mearga la Domnul, caci a fost un om tare minunat, ca si bunicul.

[AdeLlA]

Uitarea se va aşterne exact cum se pune praful pe lucruri câte un strat subţire în fiecare zi.

Niciodată, niciodată nu se va întâmpla asta. Nu vreau să folosesc cuvinte mari doar de dragul de a le spune, însă vreau să trăiesc şi să mor numai cu gândul la el. Mi-e atât de dor şi nu am nicio putere. Nimic... Consider că am iubit prea mult şi pentru asta am fost pedepsită. A fost peste mine şi peste puterile mele. Mereu, acum spun în gînd: iartă-mă!

[AdeLlA]

As fi ipocrit sa spun ca imi doresc sa traiesc aici, in suferinta si neajunsuri trupesti si sufletesti.

Totul e deşărtăciune, aşa cum bine spunea Eclesiastul.
[COLOR=navy]„O deşertăciune a deşertăciunilor. Totul este deşertăciune!" (Ecl.l:2).[/COLOR]

În prealabil postat de AdeLlA

Niciodată, niciodată nu se va întâmpla asta. Nu vreau să folosesc cuvinte mari doar de dragul de a le spune, însă vreau să trăiesc şi să mor numai cu gândul la el. Mi-e atât de dor şi nu am nicio putere. Nimic... Consider că am iubit prea mult şi pentru asta am fost pedepsită. A fost peste mine şi peste puterile mele. Mereu, acum spun în gînd: iartă-mă!

Dumnezeu este bun şi cu siguranţă te va ierta şi te va ajuta să transforimi iubirea care te face să suferi, în iubire care te ajută să urci...

[anna21]

În prealabil postat de AdeLlA

Niciodată, niciodată nu se va întâmpla asta. Nu vreau să folosesc cuvinte mari doar de dragul de a le spune, însă vreau să trăiesc şi să mor numai cu gândul la el. Mi-e atât de dor şi nu am nicio putere. Nimic... Consider că am iubit prea mult şi pentru asta am fost pedepsită. A fost peste mine şi peste puterile mele. Mereu, acum spun în gînd: iartă-mă!

Te rog sa ma ierti, daca te supar cu o intrebare, dar ma intreb: este posibil sa fii pedepsit cand iubesti mult? Este un pacat sa iubesti mult pe cineva? (Intreb la modul cel mai serios, deoarece si eu mi-am pus problema asta mai demult..)

[AdeLlA]

Este un pacat sa iubesti mult pe cineva?

Unei femei căreia îi murise copilul atins de un tren i-a spus: "Ştii de ce l-a atins trenul?" Pentru că l-ai iubit mai mult decât pe Maica Domnului. Întâi trebuie să-L iubeşti pe pe Dumnezeu şi apoi pe copil".

Din cartea: Mărturii din Ţara Făgăraşului despre Arsenie Boca