Am impresia, vasinec, in urma celor scrise de tine, ca voi va concentrati doar asupra calitatilor, pe care credeti ca le aveti si neglijati pacatele, pe care orice om le are, ca doar pacatosi suntem cu totii.
BO ne invata sa nu luam in seama ce facem bun, ci sa ne gandim la pacatele noastre, sa le spovedim, sa facem canon de indreptare, pentru ca la judecata sa fim curati.
La ce imi foloseste sa ma gandesc ce curata sunt eu in aceasta lume, ducand apoi cu mine toate pacatele, pe care nu mi le-a descoperit nimeni in timpul vietii, caci nu am avut duhovnic, nici canoane de indreptare, nici cunoastere amanuntita asupra pacatelor.
Atunci cum sa ajung lafapte bune? De unde stiu eu ce sunt acelea?
http://www.youtube.com/watch?v=qJehE...ext=1&index=17
Am urmarit filmul de pe You tube cu calugarul, care a trecut la "credinta cum spune el, adica la penticostali. Iata care ii sunt faptele: iese din manastire, nu se mai inchina icoanelor, rupe crucea de la gat. Dar nu se desparte doar de cruce, ci de propria lui cruce, pe care si-a luat-o mergand la manastire. Ce mai spune in continuare: ii facea rau tamaia. Ori noi stim ca cei stapaniti de diavol nu suporta tamaia. Tamaia este buna mireasma. Ai zice, dupa relatarile lui, ca e un ratacit. Dar de fapt cred ca e doar compunerea cuiva, un personaj fictiv, menit sa induca in eroare. Omul respectiv nu povesteste, ci citeste un text scris. Iar o greseala m-a dumirit si asupre nationalitatii, atunci cand spune "Fratele a chinuit foarte mult".
Iata deci... argumentele penticostale.