Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Fiule , inima mea a fost numai un foc de iubire către Dumnezeu, pentru că am ştiut că El este vrednic de cea mai mare dragoste. Pentru a - I mulţumi , nu avem de făcut nimic altceva decât să-L iubesc mai mult decât pe toate lucrurile. Acest foc prea dulce mă istovea cu totul şi foarte des izbucnea afară din mine. Niciodată nu vei putea să inţelegi dragostea mea decât văzându-mă imbrăţişându- L pe Fiul meu.
Lumea nu a putut să influenţeze cu nimic, pentru că sufletul meu era cu totul aprins de dragoste către Dumnezeu. Fiule , ce găseşti tu afară de Dumnezeu, care să te mângâie in iubire ? Nici o făptură de pe pământ nu poate să mulţumească dorul inimii tale şi de aceea nu merită să le iubeşti decât fără numai pe Dumnezeu. Ele azi iţi dau plăcere, şi mâine te părăsesc in mare amărăciune. Cea mai mare fericire este dragostea in Dumnezeu, oare fericiţii din cer nu iubesc mereu ? Credinţa te invaţă că Dumnezeu este cel mai mare bine, adevăratul bine şi binele ce nu se schimbă şi noi suntem făcuţi numai pentru a- L iubi pe Dumnezeu. De aceea să nu cauţi altă dragoste afară de cea către Dumnezeu. <<< Va urma >>> .

De ai avea dragoste totală către Dumnezeu , toate plăcerile lumii le-ai socoti fiere şi amărăciune şi nu te-ai ingriji fără numai de Dumnezeul tău. Câţi Sfinţi n-au fost răpiţi afară din ei, in extaz, numai ridicându-şi gândul lor către Dumnezeu ! Ei au dovedit că sufletul numai in Dumnezeu se odihneşte.
Gândeşte-te mereu la Dumnezeu, că a gândi la Dumnezeu este o convorbire de dragoste, şi cine-şi scoate mintea şi simţurile din făpturi, indată se uneşte cu Dumnezeu prin contemplaţie. Să nu zici : " ce-i voi da eu Domnului pentru darurile Sale ? " Iubeşte- L şi- I este deajuns. Spune foarte des ca şi mine : " Dumnezeul inimii mele, Dumnezeul meu cel veşnic, moştenirea mea, partea mea, cine-mi va da mie ca eu să fiu numai in Tine şi Tu in mine ? Oh, de Te-aş putea iubi mai mult decât Heruvimii şi Serafimii ! Fă ca de dragoste să mă topesc cu totul ca o jertfă. Pentru că eu nu doresc altceva decât Tine , o , Dumnezeul meu ! Binele meu cel mare ! Dumnezeul inimii mele, sufletul meu ! Iubire veşnică ! Veşnică iubire ! " Aceasta a fost geamătul şi suspinul vieţii mele , al morţii şi al ridicării mele la cer. Urmează- mă pe mine !

[cristiboss56]

Prin anii 1939-1940 Dumitru Cotoran era profesor de filozofie la liceul din Vaslui. Şi, după cum singur mărturiseşte, era un ateu convins. Soţia era insă credincioasă. Şi nu aveau copii. Iată , insă, că soţia i se imbolnăveşte grav şi este internată pentru operaţie la un spital din Bucureşti. După operaţie, ajunsese aproape in stare de inconştienţă.
- Domnule doctor, mai este vreo speranţă cu soţia mea ? , intrebă profesorul Cotoran. - Numai Dumnezeu, dacă mai face vreo minune ! Altfel . . . Cum a auzit cuvintele acestea, a ieşit foarte zdrobit la inimă din spital, şi făra să ştie unde merge, căută o biserică deschisă in cale . De unde nu intrase in biserică din copilărie , iată acum intâlneşte prima biserică a Sfinţilor Ioachim si Ana, pe strada Traian. Intră repede inăuntru şi, căzând in genunchi la icoana Maicii Domnului, rosti cu lacrimi această rugăciune disperată : - Maica Domnului, dacă exişti, salvează-mi soţia ! Apoi se intoarse la spital, unde soţia lui se zbătea intre viaţă şi moarte. Parcă dormea. Se aşeză lângă patul ei. Se ruga in gând pentru ea Maicii Domnului. Deodată , femeia deschise ochii şi intrebă : - Dumitru tu eşti ? - Da, eu sunt, vrei ceva ? - Ajută-mă să mă ridic puţin . . .Acum o jumătate de ceas a venit la mine o femeie in haine albe, foarte frumoasă , şi mi-a spus : " Iată , aici , in prăpastia asta era să cazi. Dar pentru rugăciunea soţului tău, te scot deasupra . . ." Apoi m-a apucat de mână şi m-a urcat pe un loc ridicat şi luminat. Din clipa aceea a dispărut acea fecioară, iar muribunda a inceput a se intări. - Vrei să te plimbi cu mine pe coridor ? o intrebă soţul. -Vreau că nu mă mai doare nimic. Când l-au văzut doctorii că se plimbă cu soţia , după operaţie aşa de grea, s-au mâniat pe profesor şi i-au zis : - Ce faci domnule , ai inebunit ? - Nu, domnule doctor, abia acum m-am trezit ! In câteva zile, soţia s-a făcut complet sănătoasă şi s-au reântors la Vaslui. Aici, profesorul Dumitru Cotoran şi-a schimbat cu totul viaţa, devenind un bun creştin. Era nelipsit de la biserică şi , in fiecare sărbătoare, citea câte un capitol din Noul Testament, şi se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi.

[cristiboss56]

Eu am avut dragoste deosebită penţru Sfânta Impărtăşanie, Taina cea de pe urmă pentru hrana şi băutura credincioşilor. El n-a putut să dea ceva mai mult, decât dându-se pe Sine insuşi, pentru ca să râmână totdeauna cu ai Săi, pe care i-a iubit până la sfârşit. După moartea Fiului meu, care altă mângâiere puteam să am, decât ca să-L primesc in Sfânta Impărtăşanie din mâinile ucenicului cel prea iubit, care m-a avut de mamă ?
In această Taină, sufletul meu şi-a aflat totdeauna odihnă, pentru că Fiul meu este aici, şi primindu-L zilnic, ca şi hrană. L-am avut pe cel mai bun călător cu mine in ceasul morţii. Eu iubesc mai mult decât pe orcine, pe aceia care cinstesc cu smerenie şi cu dragoste această Taină. Prin această Taină se aprind de mare credinţă sufletele evlavioase , de aceea am rânduit să mi se facă mereu Sf. Liturghie. Eu le-am adus celor ce se impartăşesc o haină albă din cer, pentru ca ei să se imbrace in culoarea albă şi curată a Sfintei Impărtăşanii, in care este ascuns Fiul meu. Şi precum ingerii imbrăcaţi in haine albe au şezut la Mormântul meu, aşa şi Sfinţii imbrăcaţi in haine albe ca zăpada, stau imprejurul Sfântului Altar. Iar eu i-am imbrăcat in haine albe, arătând curăţia impărtăşaniei. Fiule, tu nu poţi arăta mai bine dragostea ta către Dumnezeu, decât inchinându-te Lui cu evlavie in această Sfântă Taină. Vei fi bine pregătit să-L primeşti , dacă având sufletul curat, te vei apropia de Sfânta Masă cu smerenie şi cu foame de dragoste. Dacă- L primeşti numai de obicei, să nu aştepţi mare folos, ci mai mult să te temi, ca nu cumva sa-ţi fie socotită vina. Te sfătuiesc să-L vizitezi cât de des pe Iisus, chiar când nu te impărtăşeşti. <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Eu am avut dragoste deosebită penţru Sfânta Impărtăşanie, Taina cea de pe urmă pentru hrana şi băutura credincioşilor. El n-a putut să dea ceva mai mult, decât dându-se pe Sine insuşi, pentru ca să râmână totdeauna cu ai Săi, pe care i-a iubit până la sfârşit. După moartea Fiului meu, care altă mângâiere puteam să am, decât ca să-L primesc in Sfânta Impărtăşanie din mâinile ucenicului cel prea iubit, care m-a avut de mamă ?
In această Taină, sufletul meu şi-a aflat totdeauna odihnă, pentru că Fiul meu este aici, şi primindu-L zilnic, ca şi hrană. L-am avut pe cel mai bun călător cu mine in ceasul morţii. Eu iubesc mai mult decât pe orcine, pe aceia care cinstesc cu smerenie şi cu dragoste această Taină. Prin această Taină se aprind de mare credinţă sufletele evlavioase , de aceea am rânduit să mi se facă mereu Sf. Liturghie. Eu le-am adus celor ce se impartăşesc o haină albă din cer, pentru ca ei să se imbrace in culoarea albă şi curată a Sfintei Impărtăşanii, in care este ascuns Fiul meu. Şi precum ingerii imbrăcaţi in haine albe au şezut la Mormântul meu, aşa şi Sfinţii imbrăcaţi in haine albe ca zăpada, stau imprejurul Sfântului Altar. Iar eu i-am imbrăcat in haine albe, arătând curăţia impărtăşaniei. Fiule, tu nu poţi arăta mai bine dragostea ta către Dumnezeu, decât inchinându-te Lui cu evlavie in această Sfântă Taină. Vei fi bine pregătit să-L primeşti , dacă având sufletul curat, te vei apropia de Sfânta Masă cu smerenie şi cu foame de dragoste. Dacă- L primeşti numai de obicei, să nu aştepţi mare folos, ci mai mult să te temi, ca nu cumva sa-ţi fie socotită vina. Te sfătuiesc să-L vizitezi cât de des pe Iisus, chiar când nu te impărtăşeşti. <<< Va urma >>>

Câte zile nu rămâne Fiul meu in Biserică, ca şi intr-un pustiu , fără să ibă pe altcineva lângă Sine, decât numai pe Sfinţii Ingeri. Toată lumea aleargă după afaceri şi nu se gândeşte la El, care-i aşteaptă cu atâta bunătate pe oameni. Cheamă şi nimeni nu vine, invită şi puţini primesc invitaţia, imparte haruri şi de-abia le primeşte cineva. Crede-mă, că nu este un pelerinaj mai sfânt şi mai frumos decât de a veni la Chivotul Fiului meu Iisus. Acest pelerinaj este de nepreţuit , pentru că-l duce pe om la Tronul Slavei Sale . Ce folos că arde candela inaintea Altarului Său, dacă nu-L vizitează nimeni dintre credincioşi ?
<<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Câte zile nu rămâne Fiul meu in Biserică, ca şi intr-un pustiu , fără să ibă pe altcineva lângă Sine, decât numai pe Sfinţii Ingeri. Toată lumea aleargă după afaceri şi nu se gândeşte la El, care-i aşteaptă cu atâta bunătate pe oameni. Cheamă şi nimeni nu vine, invită şi puţini primesc invitaţia, imparte haruri şi de-abia le primeşte cineva. Crede-mă, că nu este un pelerinaj mai sfânt şi mai frumos decât de a veni la Chivotul Fiului meu Iisus. Acest pelerinaj este de nepreţuit , pentru că-l duce pe om la Tronul Slavei Sale . Ce folos că arde candela inaintea Altarului Său, dacă nu-L vizitează nimeni dintre credincioşi ?
<<< Va urma >>>

Aici este locul unde se primesc harurile , aici , se aprinde inima, şi tristeţea inimii este mângâiată. Aici vei primi sfaturi inţelepte şi insuflări cereşti in orice indoială. Lasă aşadar, vorbirile lumeşti şi pământeşti in care foarte des se greşeşte şi mergi la Fiul meu Iisus, ascuns in Sfânta Impărtăşanie şi vei primi multă lumină. Venind adesea la Altarul Său, vei fi persoana de incredere a Sa şi prietenul Său intim, şi fiind necăjit, acolo te vei putea bucura mult .
De vei avea mereu ianaintea ochilor dragostea ce o are Iisus pentru tine in această Taină Dumnezeiască, iţi vei arăta şi tu dragostea ta şi tu o vei gusta pe a Lui, cu bucurie, in casa veciei. Urmează-mă pe mine ! ( texte reproduse din Carte : Viaţa , Urmarea şi Psaltira Maicii Domnului . Această minunată carte a apărut prima dată la Ierusalim, dar autorul este necunoscut. Cartea a fost tradusă de un oarecare Ghe. A. in amintirea fiicei sale, trecută in veşnicie la 28 de ani şi a fiului ei Anton-Ioan, care a trăit numai cinci ore <Cluj 1955 > ). Voi continua să postez la acest Topic , chiar de poate pe unii nu-i intereseaza, dar avem datoria s-o lăudăm şi să o cinstim cu toată dragostea , ziua şi noaptea pe Maica Domnului . Să o facem cu multă bucurie şi cu adânca smerenie ! Ca o stea călăuzitoare in noaptea de păcate a lumii, Preacuratâ Fecioară Maria, luminează sufletele celor ce cred in Dumnezeirea Fiului tău iubit ! Cristian <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

Deşi ferită şi liberă de orice păcat, m-am supus morţii, pentru că moartea este singura cale de a ieşi din lumea aceasta. N-a fost scutit nici Fiul meu : doar că pentru noi doi , moartea n-a fost o pedeapsă, ci numai o trecere in slava cerească. Eu nu eram in primejdie să mor de moarte rea, pentru că nu mai aveam in mine nici-o umbră de păcat. Cu toate acestea, m-am pregătit de moarte impodobindu-mă cu multe virtuţi, pentru ca să am o slavă şi mai mare. Intr-adevăr , eu mi-am dat sufletul in mâinile Fiului meu şi nu după multă vreme, am fost ridicată şi cu trupul la cer. Fiule, inainte de toate, pregăteşte-te de moarte. Intre toate lucrurile acestea este lucrul cel mai mare şi mai insemnat şi trebuie băgat in seamă, pentru că de moarte atârnă toată veşnicia. Nu eşti sigur că vei sfârşi cutare sau cutare lucru, insă ştii sigur că vei muri. Şi de ce trăieşti aşa de nepăsător, ca şi cum ai mai avea multă vreme la indemâna ta şi parcă ar trebui să mori in urma tuturor. Nu ştii unde, când şi in ce loc vei muri. In viaţă vezi altceva decât moartea ? Şi pentru ce nu te pregăteşti bine, de vreme ce te poate apuca pe neaşteptate ? Adesea auzi zicând , că aici sau acolo cineva a murit pe neaşteptate, şi pentru ce anâni oare atâta indreptarea vieţii tale ?
<<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Deşi ferită şi liberă de orice păcat, m-am supus morţii, pentru că moartea este singura cale de a ieşi din lumea aceasta. N-a fost scutit nici Fiul meu : doar că pentru noi doi , moartea n-a fost o pedeapsă, ci numai o trecere in slava cerească. Eu nu eram in primejdie să mor de moarte rea, pentru că nu mai aveam in mine nici-o umbră de păcat. Cu toate acestea, m-am pregătit de moarte impodobindu-mă cu multe virtuţi, pentru ca să am o slavă şi mai mare. Intr-adevăr , eu mi-am dat sufletul in mâinile Fiului meu şi nu după multă vreme, am fost ridicată şi cu trupul la cer. Fiule, inainte de toate, pregăteşte-te de moarte. Intre toate lucrurile acestea este lucrul cel mai mare şi mai insemnat şi trebuie băgat in seamă, pentru că de moarte atârnă toată veşnicia. Nu eşti sigur că vei sfârşi cutare sau cutare lucru, insă ştii sigur că vei muri. Şi de ce trăieşti aşa de nepăsător, ca şi cum ai mai avea multă vreme la indemâna ta şi parcă ar trebui să mori in urma tuturor. Nu ştii unde, când şi in ce loc vei muri. In viaţă vezi altceva decât moartea ? Şi pentru ce nu te pregăteşti bine, de vreme ce te poate apuca pe neaşteptate ? Adesea auzi zicând , că aici sau acolo cineva a murit pe neaşteptate, şi pentru ce anâni oare atâta indreptarea vieţii tale ?
<<< Va urma >>>

Fiecare clipă poate fi cea din urmă pentru tine, precum a fost şi pentru alţii şi deşi sănătos şi voinic poţi să cazi in mormânt. Mare greşală faci crezând că numai bătrânii sunt in primejdie, pentru că şi tinerii şi voinicii au murit pe neaşteptate. Vai de tine dacă te găseşte moartea nepregătit ! Dar şi ferice de tine de te va apuca pe când eşti in harul lui Dumnezeu.
Nu este o moarte mai dulce ca şi aceea la care se pregăteşte omul des, căci deşi păcătos, prin durere şi pocăinţă iţi va fi dulce. Nu amâna să faci pocăinţa , pentru că nu se ştie dacă in ceasul morţii va fi timp să mai faci cel puţin un act de căinţă.. Mulţi s-au intors la acest gând : In curând vom zice mormântului: " tu eşti tatăl meu, iar pe viermi ii vom numi surorile noastre". Vei urî viaţa delicată şi molatecă, de te vei gândi că in curând trupul tău se va împuţi şi va putrezi in mormânt. Atunci te vor uita toţi cei cu care ai petrecut o viaţă veselă şi păcătoasă şi vor avea groază de trupul tău, pentru putoarea de nesuferit ce va ieşi din carnea ta. Vor duce trupul tău putred la mormânt, şi se vor ruga pentru sufletul tău, abia cei puţini, cărora le-ai făcut ceva bine in viaţa ta. Gândeşte-te bine, mai mult decât la orice, că vei merge in veşnicie şi nu te vei mai intoarce niciodată. Acesta este un gând mântuitor pentru toţi, dar mai ales pentru cei lipiţi de pământ. Mare adevăr este că omul lumii nu inţelege şi zice că acest gând al morţii, aduce intristare peste măsură. Dar ce-i foloseşte că face de toate, dar va uita de moarte, dacă moare mai iute decât crede el ? <<< Va urma >>>