Erezii moderne in randurile unor preoti, care smintesc multimea

[mariamargareta]

Citat după antoniap:
[COLOR=Red]"Merita stiut si faptul ca fiind tanar, s-a luptat cu ispitele asa cum a putut. Unele tinere si-au facut iluzii si nu-l pot ierta nici acum..."
[COLOR=Black]
Prima afirmaţie este revelatoare. Cuvintele "Merită ştiut" nu le poate spune decât cineva care ştie. Iar cine ştie, înseamnă că a avut fericita ocazie de a cunoaşte. Iar cel care cunoaşte, a fost de faţă. Să fi fost de faţă atunci când un preot s-a luptat cu ispitele, iată un privilegiu care nu stă la îndemâna oricui! Doar cei aleşi pot avea parte de o anume intimitate a frământărilor, a gândurilor şi a trăirilor celor care au privilegiul de a alege. Cei aleşi pot aşadar mărturisi cum s-a luptat părintele Gabriel cu ispitele şi cine a învins în această luptă.
Va avea curajul antoniap să meargă mai departe cu mărturisirile? [/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]Oare aceste fete, despre care se spune în continuare că "şi-au făcut iluzii" şi care au fost de faţă, erau înseşi ispitele cu care părintele Gabriel s-a luptat "aşa cum a putut"? Expresia aceasta sugerează că el a fost [/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]mai degrabă [/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Red][COLOR=Black][COLOR=Blue][COLOR=Black]un învins, decât un învingător. Un impotent, mai degrabă decât un satir.[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]
[COLOR=Red][COLOR=Black]
A doua afirmaţie este şi mai cutremurătoare decât prima. Biblia spune la Matei, cap.5:
[COLOR=Blue]23 Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.
25 Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să fii aruncat în temniţă.
26 Adevărat grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până ce nu vei fi dat cel din urmă ban.
[COLOR=Black] Dacă încă mai există creştine tinere care nu l-au iertat nici acum pe părintele Gabriel, înseamnă că:
1. Au avut motive mai mult tragice decât serioase, de au ajuns în această nefericită situaţie;
2. Părintele a murit înainte de a se împăca cu pârâşele lui, cât era cu ele pe cale. Deci darurile lui (sfintele liturghii, maslurile şi alte slujbe) făcute în timpul vieţii, după momentul apariţiei acestor nemulţumiri şi reproşuri, n-au mai fost primite de Stăpânul altarului. Cei care sau încântat cu slujbele miraculoase ale părintelui Gabriel sunt de fapt nişte înşelaţi.
Dar care ar putea fi motivele pentru care nişte fete tinere devin necruţătoare cu duhovnicul lor, un preot la fel de tânăr şi (aparent) liber din punct de vedere matrimonial? Ce le putea promite? Dar ce le-a promis? Sau ce le-a sugerat că ar putea obţine? Sau ce le-a făcut? Sau ce nu le-a făcut? De ce este acum stigmatizat de antoniap (fie şi involuntar) ca un vânzător de iluzii pierdute?
Zice o vorbă: Unde nu faci foc, nu iese fum. Oare s-a mai auzit de vreun mare duhovnic, plecat la Domnul, că ar fi lăsat în urma lui fete tinere, încărcate de disperare din cauza unor iluzii pierdute? Niciodată! Marii duhovnici ai românilor au plecat discreţi dintre noi, lăsând numai pace şi nostalgie în urma lor.


[/COLOR][/COLOR][/COLOR][/COLOR]

Nu voi baga mana in foc pentru nimeni, ceea ce nu inseamna ca acuz. Spun doar ca parintele avea o privire de copil si chiar gesturi copilaresti. In primele duminici in care am mers la Gresia, mi-a spus sa am grija sa nu ma indragostesc si eu de dumnealui. M-am uitat lung, caci ca barbat, mi s-a parut mai degraba un tap sfrijit. De fapt chiar si in fotografiile existente pe www.parintelenicugabriel.ro se poate observa figura unui preot postitor, nu a unui curtezan de rand. Dar fiecare cu experienta lui si cu marturiile lui.

Apoi la spovedania generala am crezut ca ma ia la bataie cand a fost nevoit sa-mi ia capul intre maini si sa spuna o rugaciune, asa de tare mi-a trantit palmele pe cap. Acest lucru, iertare, dar nu l-am intalnit nici macar la duhovnicii mai in varsta. Stia ca are corp omenesc si se lupta in felul dumnealui. Din acest punct de vedere, eu una, nu-i pot reprosa nimic.

În prealabil postat de antoniap

Spun doar ca parintele avea o privire de copil si chiar gesturi copilaresti. In primele duminici in care am mers la Gresia, mi-a spus sa am grija sa nu ma indragostesc si eu de dumnealui. M-am uitat lung, caci ca barbat, mi s-a parut mai degraba un tap sfrijit. De fapt chiar si in fotografiile existente pe www.parintelenicugabriel.ro se poate observa figura unui preot postitor, nu a unui curtezan de rand. Dar fiecare cu experienta lui si cu marturiile lui.

Antonia draga, mai mult decat edificator ceea ce spui tu aici. Te-a avertizat sa nu te indragostesti de el?!? Foarte ciudat. Deci sentimentul pe care il trezea era cel erotic; cam neobisnuit pentru un preot.
Si iata-te acum aparandu-i integritatea, chiar daca afirmatiile tale te duc cu mintea in directia opusa, iar tu nici macar nu realizezi acest lucru.
Am citit despre acest lucru: se cheama "vindecarea memoriei"; omul ajunge sa nu mai stie cat fac unu si cu unu; vede dar nu intelege; are toate elementele , dar nu poate trage concluzii. Avem aici un caz clar de New Age, nimic altceva. Manipulare.
Cat timp nu iei distanta, nu vei putea afla adevarul.

[mariamargareta]

Citat:

[COLOR=Blue]Apoi la spovedania generala am crezut ca ma ia la bataie cand a fost nevoit sa-mi ia capul intre maini si sa spuna o rugaciune, asa de tare mi-a trantit palmele pe cap. Acest lucru, iertare, dar nu l-am intalnit nici macar la duhovnicii mai in varsta. Stia ca are corp omenesc si se lupta in felul dumnealui. Din acest punct de vedere, eu una, nu-i pot reprosa nimic.

[COLOR=Black] Dacă tu nu ai ce-i reproşa, eu am. Asta dovedeşte că eşti o copilă naivă. Normal că "acest lucru" nu l-ai întâlnit la preoţii în vârstă, deoarece de regulă ei sunt oameni integri, serioşi, despătimiţi, iar ce ai povestit tu că făcea popa Gabriel la "spovedania generală" nu face parte din practica liturgică. Nu se ia capul penitentei în mâini, strângându-l până îi ies ochii din cap, ca să vadă ea ce forţă masculină se coboară prin podul palmelor, adică ce "har" posedă respectivul posedat.
Auzi, vorbă: "a fost nevoit" să-ţi ia capul în mâini! Cine l-a obligat, de "a fost nevoit"? Cine l-a învăţat pe acest "nevoitor" să le mângâie pe obraji pe enoriaşele lui, luându-le capul în mâini? Mă mir că nu te-a şi sărutat pe creştet sau pe obraji, ca să-ţi arate cu câtă dragoste creştinească îşi susţine obligaţiile pastorale! Deja pe jumătate te-a convins "că are corp omenesc" cu care "se luptă în felul lui". Dar de ce în felul lui? Nu era mai bine să se comporte normal, aşa cum se comportă la spovedanie prreoţii bătrâni şi responsabili?
Rânduiala spovedaniei nu prevede aşa ceva. Apropierea corporală dintre duhovnic şi penitent(ă) se rezumă doar la a-i face semnul crucii pe cap, la sfârşitul spovedaniei. Iată ce scrie în Molitfelnic:
[COLOR=Red]"Acestea toate zicându-le către dânsul şi ispitindu-l cu de-amănuntul, şi el iarăşi cu de-amănuntul pe rând şi mărturisindu-le şi descoperindu-le, să-i zici lui: pleacă-ţi capul. Şi, plecându-şi el capul şi îngenunchind, citeşte-i rugăciunea aceasta [/COLOR](urmează o rugăciune şi o ectenie scurtă)... [COLOR=Red]După aceea, punând mâna pe capul lui, zi rugăciunea aceasta [/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Blue][COLOR=Black](urmează rugăciunea de dezlegare) [COLOR=Red]Şi zicând sfârşitul dezlegării acesteia, însemnează chipul crucii cu mâna pe capul celui ce s-a mărturisit. Apoi zi :[/COLOR] [COLOR=Blue]Cuvine-se cu adevărat să te fericim...[/COLOR] [COLOR=Red]Şi aşa, slobozindu-l cu pace, să-i dai canonul..."
[COLOR=Black] Unde scrie că trebuie luat capul penitentei în mâini şi strâns aşa încât să aibă impresia că "[COLOR=Blue]este luată la bătaie"[/COLOR]? Unde scrie că trebuie să-i "[COLOR=Blue]trântească palmele în cap[/COLOR]" cu violenţă?[/COLOR]
[/COLOR][/COLOR][/COLOR][COLOR=Blue][COLOR=Black] Am început analiza celor relatate de tine cu ce este mai grav. Mai sunt şi alte implicaţii mai subtile, pe care le voi aborda în alt comentariu.
[/COLOR][/COLOR]

[mariamargareta]

Pentru implicaţiile subtile, psihologice, Anca-Miha a fost mai rapidă decât mine şi mi-a luat-o înainte. Nu-mi rămâne decât să o completez.

În momentul când te-a avertizat "[COLOR=Blue]să nu te îndrăgosteşti de el[/COLOR]" ţi-a inoculat un gând drăcesc, pe care înainte nu-l aveai: " Îndrăgostirea la prima vedere ( "le coup de foudre") este posibilă chiar şi cu un preot. Acest lucru este deci perfect posibil şi chiar probabil. Părintele mă avertizează: "[COLOR=Blue]Să nu te îndrăgosteşti şi tu...[/COLOR]" Deci, altele au experimentat deja acest sentiment ilegal . Este deci un pericol real, care trebuie să-mi stârnească o grijă nouă, un interes aparte, ca să mă opun lui din toate puterile. Va trebui să-l ajut pe părinte ca nu cumva să cadă în păcat cu mine, dacă eu voi cădea în păcat cu el. Trebuie să fiu mai apropiată de el, ca să-l ajut să nu cadă în păcat. Este un om bun, ingenuu, cu faţă de copil. Trebuie ajutat, nu trebuie părăsit în această zonă de risc. Eu chiar îl voi ajuta, nu ca celelalte, care i-au făcut rău. Vom reuşi împreună."

Acesta a fost începutul. Apoi, te-a preocupat să te uiţi la el. În mod normal, nu trebuie să căutăm la faţa omului. Dar interesul tău a fost deja stârnit. Şi atunci, din acea clipă, te-ai uitat la el ca la un bărbat, nu ca la un preot:
[COLOR=Blue]"M-am uitat lung, caci ca barbat, mi s-a parut mai degraba un tap sfrijit."

[COLOR=Black] Şi din nou "ăla cu coarne" ţi-a susurat un gând de liniştire: [/COLOR]"Aş, stai liniştită, nu-i nici un pericol. Nu vezi? parcă ar fi un ţap sfrijit. Seamănă cu mine".

[COLOR=Black] Fii atentă, că nu e chiar aşa. Ţapii ăştia, şi cei văzuţi, şi cei nevăzuţi, e periculoşi. Odată te ia prin surprindere, şi atunci când nu te aştepţi, te înţeapă cu cornul pe la spate.
[/COLOR][/COLOR]

Anca, ce te face sa fii asa de sigura ca ai dreptate?

Mariamargareta, esti sigura ca poti sa arunci cu piatra? Caci daca cei care nu l-au cunoscut mai au o scuza, tu care zici ca l-ai cunoscut mai bine si poti povesti lucruri pe care muritorii de rand nu le stiu, nu ai nicio scuza in cazul in care te abati de la adevar. Lasa pentru o clipa resentimentele si incearca sa fii obiectiva. Poate ca parintele, fiind mai tanar, nu a avut intotdeauna intelepciunea de a gasi cea mai buna solutie pentru o problema anume. Asta nu inseamna ca denaturam totul.
Tu crezi ca parintele lucra cu fortele raului?

[mariamargareta]

Da, dacă ţi-a spus în mod particular "să nu te îndrăgosteşti de el". Aceasta a fost de fapt o invitaţie drăcească să o faci. Chiar dacă tu nu ţi-ai dat seama nici atunci, nici acum, când ţi-au deschis alţii ochii.

[mariamargareta]

Anca-Miha, ai perfectă dreptate. Din nefericire, inima mea s-a înăsprit de la atâtea controverse cu adevăraţii duşmani ai ortodoxiei. Cu Antonia am greşit.

Poate poţi tu să continui discuţia într-un registru mai reţinut şi mai raţional.
Antonia, te rog să mă ierţi dacă te-am jignit. Şi eu greşesc, după cum vezi, căci toţi greşim din când în când.

În prealabil postat de mariamargareta

Anca-Miha, ai perfectă dreptate. Din nefericire, inima mea s-a înăsprit de la atâtea controverse cu adevăraţii duşmani ai ortodoxiei. Cu Antonia am greşit.

Poate poţi tu să continui discuţia într-un registru mai reţinut şi mai raţional.
Antonia, te rog să mă ierţi dacă te-am jignit. Şi eu greşesc, după cum vezi, căci toţi greşim din când în când.

Te inteleg, dar Antonia nu este dusmanul. Asta am vrut sa-ti spun.

În prealabil postat de mariamargareta

Da, dacă ţi-a spus în mod particular "să nu te îndrăgosteşti de el". Aceasta a fost de fapt o invitaţie drăcească să o faci. Chiar dacă tu nu ţi-ai dat seama nici atunci, nici acum, când ţi-au deschis alţii ochii.

Afirmatia acesta: "sa nu se indragosteasca de el", imi spune ca era foarte sigur pe el. Poate ca exprima de fapt: "daca va fi ceva, din cauza ta va fi, nu din a mea; acum te-am avertizat".