Din Viata Maicii Domnului de Sfantul Maxim Marturisitorul

[cristiboss56]

Precum nu m-am clătinat in credinţă, tot aşa n-am slăbit niciodată in nădejde. Am petrecut aproape toată viaţa in gemete şi lacrimi şi zilele mele au fost pline de pelin şi de amărâciune.
Adevărat este că am avut mari bucurii din cauza Fiului meu, dar pentru viitoarea sa patimă am fost intr-o mâhnire nesfârşită şi in amară intristare. Şi il priveam mereu in toate durerile şi suferinţele Lui, vedeam pe dulcele meu Fiu in agonie, cuprins de groaznică amărăciune inainte de a-şi da ultima suflare. Cu toate acestea , nu mi-am pierdut niciodată nădejdea că toate ar fi trecut, că El ar fi inviat şi că aş fi mers impreună cu El in bucuria cea veşnică. Nădejdea mi-a susţinut totdeauna inima mea şi chiar in mijlocul celor mai mari necazuri m-a umplut de imbărbătare. Cine nu are nădejde in Dumnezeu este un nefericit şi se usucă precum o floare in vremea secetei. Insă , cine este atras de nădejdea unor lucruri mai bune, se intăreşte fără să mai aibă nevoie de mângâieri exterioare. Creştinul nădâjduieşte de la Dumnezeu tot binele, după viaţa aceasta trecătoare, deşi o trăieşte in mare mizerie. Dumnezeu este credincios şi se ţine de făgăduinţele Sale, iar in cer dăruieşte mai mult decât s-ar putea inchipui o minte omenească. Nici un rău nu te va putea tulbura de ai nădejde in bunurile cerului, la care nu vei putea ajunge, decât numai prin suferinţă. Cred că ai incercat deşertăciunea nădejdilor puse pe promisiunile oamenilor, care, sau nu ţin ceea ce au făgăduit, sau nici nu se mai gândesc la ceea ce au făgăduit vreodată. Desi păcătos, să ai nădejde, pentru ca Dumnezeu este milostiv, din partea ta se cere, insă, ca nădejea să fie intemeiată pe pocăinţă. <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Precum nu m-am clătinat in credinţă, tot aşa n-am slăbit niciodată in nădejde. Am petrecut aproape toată viaţa in gemete şi lacrimi şi zilele mele au fost pline de pelin şi de amărâciune.
Adevărat este că am avut mari bucurii din cauza Fiului meu, dar pentru viitoarea sa patimă am fost intr-o mâhnire nesfârşită şi in amară intristare. Şi il priveam mereu in toate durerile şi suferinţele Lui, vedeam pe dulcele meu Fiu in agonie, cuprins de groaznică amărăciune inainte de a-şi da ultima suflare. Cu toate acestea , nu mi-am pierdut niciodată nădejdea că toate ar fi trecut, că El ar fi inviat şi că aş fi mers impreună cu El in bucuria cea veşnică. Nădejdea mi-a susţinut totdeauna inima mea şi chiar in mijlocul celor mai mari necazuri m-a umplut de imbărbătare. Cine nu are nădejde in Dumnezeu este un nefericit şi se usucă precum o floare in vremea secetei. Insă , cine este atras de nădejdea unor lucruri mai bune, se intăreşte fără să mai aibă nevoie de mângâieri exterioare. Creştinul nădâjduieşte de la Dumnezeu tot binele, după viaţa aceasta trecătoare, deşi o trăieşte in mare mizerie. Dumnezeu este credincios şi se ţine de făgăduinţele Sale, iar in cer dăruieşte mai mult decât s-ar putea inchipui o minte omenească. Nici un rău nu te va putea tulbura de ai nădejde in bunurile cerului, la care nu vei putea ajunge, decât numai prin suferinţă. Cred că ai incercat deşertăciunea nădejdilor puse pe promisiunile oamenilor, care, sau nu ţin ceea ce au făgăduit, sau nici nu se mai gândesc la ceea ce au făgăduit vreodată. Desi păcătos, să ai nădejde, pentru ca Dumnezeu este milostiv, din partea ta se cere, insă, ca nădejea să fie intemeiată pe pocăinţă. <<< Va urma >>>

Cine nu vrea să se indrepte, nu poate nădajdui in ceva, pentru că numai pocăinţa aduce răsplată, pe când indărătnicia primeşte pedeapsa. Nu vei fi obosit de nici o nefericire omenească, dacă te vei imbărbăta totdeauna cu nădejdea lucrurilor veşnice. Când eşti in vreo intristare , priveşte indată la cer şi repetă : Cerul este sfârşitul necazurilor mele.
Bolile, sărăcia, dispreţul şi moartea, vor lua o infăţişare veselă de te vei privi in oglinda nădejdii bunurilor celor cereşti. Fiule , nădăjduieşte in Domnul şi fă binele şi vei avea totdeauna in suflet tărie şi pace. Urmează - mă pe mine !

[cristiboss56]

Citind toată Evanghelia, te vei minuna , desigur, de tăcerea mea. Vei afla că am vorbit puţin, dar totdeauna bine şi drept. Am vorbit Ingerului in odăiţa mea, am vorbit cu Fiul meu in templu, cu Elisabepa, când m-am intâlnit cu ea şi am mai vorbit la nunta din Cana Galileii.
Mi-am păzit totdeauna limba mea, ca să nu spună nimic ce putea supăra pe Dumnezeu şi pe oameni. Acelaşi lucru fă-l şi tu, fiule, dacă vrei să te bucuri de pacea inimii. Cine ţi-a adus până acum mai multe tulburări decât limba ta ? Când te trezeşti dimineaţa , nu-i adevărat că indată te gândeşti cu neplăcere la cuvintele nesocotite ce le-ai spus in ziua dinainte ? Bagă de seamă despre ce vorbeşti , in ce fel vorbeşti şi către cine vorbeşti. Cântăreşte fiecare vorbă şi gândeşte-te ce urmări poate avea. Omul inţelept nu vorbeşte tot ce-i vine in gură, ci numai ce se cuvine. Cu cât vei intrebuinţa mai puţine cuvinte, cu atât vei fi socotit mai inţelept. Nu te obişnui a spune glume, pentru că fără să bagi de seamă vei spune in glumă şi lucrurile serioase şi nu te vei folosi cu nimic. <<< Va urma >>>

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Citind toată Evanghelia, te vei minuna , desigur, de tăcerea mea. Vei afla că am vorbit puţin, dar totdeauna bine şi drept. Am vorbit Ingerului in odăiţa mea, am vorbit cu Fiul meu in templu, cu Elisabepa, când m-am intâlnit cu ea şi am mai vorbit la nunta din Cana Galileii.
Mi-am păzit totdeauna limba mea, ca să nu spună nimic ce putea supăra pe Dumnezeu şi pe oameni. Acelaşi lucru fă-l şi tu, fiule, dacă vrei să te bucuri de pacea inimii. Cine ţi-a adus până acum mai multe tulburări decât limba ta ? Când te trezeşti dimineaţa , nu-i adevărat că indată te gândeşti cu neplăcere la cuvintele nesocotite ce le-ai spus in ziua dinainte ? Bagă de seamă despre ce vorbeşti , in ce fel vorbeşti şi către cine vorbeşti. Cântăreşte fiecare vorbă şi gândeşte-te ce urmări poate avea. Omul inţelept nu vorbeşte tot ce-i vine in gură, ci numai ce se cuvine. Cu cât vei intrebuinţa mai puţine cuvinte, cu atât vei fi socotit mai inţelept. Nu te obişnui a spune glume, pentru că fără să bagi de seamă vei spune in glumă şi lucrurile serioase şi nu te vei folosi cu nimic. <<< Va urma >>>

O piatră aruncată nu se mai intoarce inapoi, tot aşa nu se mai intoarce nici o vorbă spusă. Nu este permisă dezvinovăţirea bunei intenţii şi făcând aşa, vei fi socotit ca imprudent şi flecar.
Nu dezvălui in public ceea ce prietenul ti-a spus in secret, aceasta e necredinţă grea, dacă a produs dezbinări grele ! Vorbeşte cu băgare de seamă despre ceea ce nu ştii, pentru ca să nu greşeşti şi să treci drept om prost. Cuvinte ruşinoase şi necuviincioase să nu iasă din gura ta, pentru că ele arată că cel ce le rosteşte are un suflet necurat. Nu descoperi greşelile aproapelui tău, ci taci şi-l dezvhnovăţeşte pe cât poţi, atunci când alţii vorbesc cu răutate. Ce-ţi foloseşte dacă tu spui in public greşelile altora ? Ţie nu-ţi place ca alţii să vorbească despre greşelile tale, şi atunci tu de ce vorbeşti despre aproapele tău ceea ce nu te priveşte ? De vei iubi tăcerea, te vei simţi adesea mai mulţumit, decât dacă ai fi vorbit. Cinstea omului se poate dărâma cu o singură vorbă, dar nu i-o poţi da inapoi nici cu o sută de vorbe. Mintea cea inţeleaptă să fie călăuza limbii tale, şi dragostea şi frica de Dumnezeu să fie stăpână in toate cuvintele tale. Urmează- mă pe mine !

[cristiboss56]

Oare ce este omul fără dragoste, afară decât numai o canelă stinsă ? Şi ce este oare lumea fără dragoste decât o vizuină de hoţi ?
Inima mea i-a îubit pe toţi oamenii şi le-am arătat tuturor, mereu , o dragoste de mamă. Cât am suferit văzându-l pe Iuda nepocăit şi pe tâlharul cel fără de nădejde. Am fost acoperită de durere nespusă văzând atât de multe suflete pierzându-se pentru vecie. De câte ori n-am plâns amar, că mulţi nu se vor bucura de rodul patimilor Fiului meu. Văzând pe cineva in nevoie l-am ajutat cu dragoste, şi de n-am putut cu fapta, l-am ajutat cu vorba şi cu inima. In zadar crezi că-L iubeşti pe Dumnezeu, dacă nu-l iubeşti pe aproapele tău. Cum poţi tu să-L iubeşti pe Acela pe care nu-L vezi, dacă tu il urăşti pe cel ce este inaintea ochilor tăi ? Dragostea ta trebuie să se intindă la toţi , pentru că atât bogatul cât şi săracul, atât prietenul cât şi duşmanul au intipărit in sufletul lor chipul lui Dumnezeu. Frumuseţea, bogăţia, puterea şi hainele nu sunt cauza adevăratei iubiri, ci lucruri deşarte şi fărâ de nici un preţ. Chiar şi fără toate acestea, aproapele este icoana lui Dumnezeu, cu toate că este sărac şi lipsit. Dacă iubeşti pe cineva pentru talentele lui şi nu pentru că este icoana lui Dumnezeu, nu ai dragoste sfântă şi adevărată. Dacă iubeşti pe cineva pentru că se potriveşte cu caracterul tău, atunci eşti plin de iubire de sine şi eşti un om vicios. Dacă iubeşti pe cineva pentru că-ţi este binefăcător, nici acum nu ai dragoste curată. Nu intemeia dragostea ta pe un lucru trecător, pentru că ea nu va dăinui, dragostea adevărată n-are sfârşit şi este nemuritoare. <<< Va urma >>>

[viscu]

Citind cu atentie sfinta biblie vedem bine inca de la facerea lumi voia lui dumnezeu savaot creatorul a tot ce a fost,este,si va fi si anume ascultarea omului de catre porunca lui.Adam a fost creat de catre savaot in ziua a sasea,sa intelegem ca noi am fost creati ultimi dupa toate lucrurile ca sa fim stapini peste ele.Pentru a nu fi singur dumnezeu a creat-o pe eva lui adam nu spre pacat ci mai degraba spre a se putea inmulti neamul omenesc,dintr-o singura pereche de oameni.Deci parte barbateasca cu parte femeiasca a lasat domnul savaot spre casatorie sub nici un chip altfel.Cetatile sodoma si gomora ne stau marturie la minia lui dumnezeu asupra sodomitilor.Toate pacatele au fost iertate de dumnezeu prin stapinul nostru iisus hristos,si ca sa nu fim acuzati de cineva bunatatea lui savaot este fara sfirsit,el ne-a ingaduit pe pamint dreapta credinta a noastra ortodoxa.Sa nu mai avem vre-o data indoeli despre legea dumnezeului nostru cel viu si adevarat.Este un singur dumnezeu,un singur mintuitor,un singur sfint duh,adica o singura sfinta treime.Apostolul andrei este cel ce a fost pe meleagurile noastre cu propovaduirea evangheliei lui hristos,vedem bine semnul lasat de savaot si anume acel locas de inchinare de-al nostru ortodox in pestera in care a locuit el.In israel ca fara el nu se poate vorbi la mormintul domnului nostru iisus hristos,vedem bine semnul adica un locas de-al nostru ortodox de inchinare.Dar nu acuzam pe nimeni de religille lor,dreptul judecator cind va face judecata va judeca drept.Nu mai trebuie sa ne gindim la rau pentru hristos,deoarece prin voia lui dumnezeu crestinismul este in toata lumea,deci noi putem construi oriunde un locas de inchinare de-al nostru ortodox,ce-i drept alti s-au ostenit si au rabdat pina la moarte pentru a fi cum sint.Noi avem obligatia de a le pastra si crede in dumnezeu.Sa nu uitam ca domnul nostru a umblat pe pamint facind voia tatalui din cer si dupa ce a inviat sa inaltat la cer.Deci nu exista inaltare fara fapta paminteana a domnului nostru iisus hristos adica ceea ce cinstim si cunoastem.Unirea credintei sa o avem si sa implinim din inima legea lui hristos.AMIN.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Oare ce este omul fără dragoste, afară decât numai o canelă stinsă ? Şi ce este oare lumea fără dragoste decât o vizuină de hoţi ?
Inima mea i-a îubit pe toţi oamenii şi le-am arătat tuturor, mereu , o dragoste de mamă. Cât am suferit văzându-l pe Iuda nepocăit şi pe tâlharul cel fără de nădejde. Am fost acoperită de durere nespusă văzând atât de multe suflete pierzându-se pentru vecie. De câte ori n-am plâns amar, că mulţi nu se vor bucura de rodul patimilor Fiului meu. Văzând pe cineva in nevoie l-am ajutat cu dragoste, şi de n-am putut cu fapta, l-am ajutat cu vorba şi cu inima. In zadar crezi că-L iubeşti pe Dumnezeu, dacă nu-l iubeşti pe aproapele tău. Cum poţi tu să-L iubeşti pe Acela pe care nu-L vezi, dacă tu il urăşti pe cel ce este inaintea ochilor tăi ? Dragostea ta trebuie să se intindă la toţi , pentru că atât bogatul cât şi săracul, atât prietenul cât şi duşmanul au intipărit in sufletul lor chipul lui Dumnezeu. Frumuseţea, bogăţia, puterea şi hainele nu sunt cauza adevăratei iubiri, ci lucruri deşarte şi fărâ de nici un preţ. Chiar şi fără toate acestea, aproapele este icoana lui Dumnezeu, cu toate că este sărac şi lipsit. Dacă iubeşti pe cineva pentru talentele lui şi nu pentru că este icoana lui Dumnezeu, nu ai dragoste sfântă şi adevărată. Dacă iubeşti pe cineva pentru că se potriveşte cu caracterul tău, atunci eşti plin de iubire de sine şi eşti un om vicios. Dacă iubeşti pe cineva pentru că-ţi este binefăcător, nici acum nu ai dragoste curată. Nu intemeia dragostea ta pe un lucru trecător, pentru că ea nu va dăinui, dragostea adevărată n-are sfârşit şi este nemuritoare. <<< Va urma >>>

Nu-i mare lucru să-l iubeşti pe aproapele când el inoată in belşug şi fericire, pentru că atunci este interesul la mijloc, ci să-l iubeşti şi să-l ajuţi pe om in mizerie, aceasta este dragoste mare in faţa lui Dumnezeu. De-i compătimeşti pe cei sărmani, atunci iubirea ta este vrednică de laudă.
Cinsteşte sufletele mai mult decât orice şi te roagă totdeauna pentru mântuirea lor, aceasta este cea mai mare pomană ce-ţi poţi face şi ţie şi lor. Să te ţii de această rânduială : voi face altora ceea ce-mi place mie şi nu le voi face lor ceea ce mie nu-mi place. Nu te bucura de nefericirea fratelui tău şi să nu-ţi pară bine de suferinţa lui, chiar de ţi-ar fi cel mai mare duşman. Şi pe duşmani trebuie să-i iubim ca pe fraţii noştri, de voim să implinim porunca dragostei. Creştinul nu are duşmani şi el nu este duşmanul nimănui, pentru că-l ia drept prieten pe cel ce-i face rău, având motiv să sufere pentru Dumnezeu. Priveşte la Sfinţii care umblau goi şi desculţi şi erau prigoniţi şi ei nu se supărau, ci se rugau pentru Dumnezeu să le dea răbdare şi-i numeau pe duşmani fraţii lor. <<< Va urma >>> .

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu-i mare lucru să-l iubeşti pe aproapele când el inoată in belşug şi fericire, pentru că atunci este interesul la mijloc, ci să-l iubeşti şi să-l ajuţi pe om in mizerie, aceasta este dragoste mare in faţa lui Dumnezeu. De-i compătimeşti pe cei sărmani, atunci iubirea ta este vrednică de laudă.
Cinsteşte sufletele mai mult decât orice şi te roagă totdeauna pentru mântuirea lor, aceasta este cea mai mare pomană ce-ţi poţi face şi ţie şi lor. Să te ţii de această rânduială : voi face altora ceea ce-mi place mie şi nu le voi face lor ceea ce mie nu-mi place. Nu te bucura de nefericirea fratelui tău şi să nu-ţi pară bine de suferinţa lui, chiar de ţi-ar fi cel mai mare duşman. Şi pe duşmani trebuie să-i iubim ca pe fraţii noştri, de voim să implinim porunca dragostei. Creştinul nu are duşmani şi el nu este duşmanul nimănui, pentru că-l ia drept prieten pe cel ce-i face rău, având motiv să sufere pentru Dumnezeu. Priveşte la Sfinţii care umblau goi şi desculţi şi erau prigoniţi şi ei nu se supărau, ci se rugau pentru Dumnezeu să le dea răbdare şi-i numeau pe duşmani fraţii lor. <<< Va urma >>> .

Tu vrei ca altul să te ierte imediat, atunci când l-ai supărat, iar tu nu uiţi niciodată cele ce ţi-au făcut alţii. Tu foarte uşor ii ierţi prietenului tău care te supără, dar nu vrei nici să sţii de iertare pentru duşmanul tâu. Până când vei ţine această măsură cu două feţe, nu vei avea dragoste desăvârşită.
Poartă grijă mare de cei ce-ţi sunt incredinţaţi , pentru că de ei vei da mare socoteală inaintea lui Dumnezeu. Iubeşte-i cu dragoste sfântă, dacă nu vrei să fii ca un necredincios. Mare răsplată vei avea pentru dragostea ta, de vei putea spune la moartea ta : "Doamne, oile pe care mi le-ai incredinţat mie, ţi le dau inapoi ". Deoarece acestea au fost şi cuvintele Fiului meu, care iubindu-i pe ai săi până la sfârşit, venind vremea plecării către Tatăl său cel ceresc a strigat : " Pe care Mi i-ai dat Mie, i-am păzit, şi niciunul din ei n-a pierit, fără numai fiul pierzării " ( Ioan , 17,12 ) . Urmează- mă pe mine !