Candela

În prealabil postat de veilur

Hehe, buna intrebare. Pai uite asa simplu, imi zboara gandu cu viteza. E ca si cum ma dau cu saniala vale si incerc sa ocolesc obstacole. Daca voi ati trecut de etapa asta, bravo. Eu inca nu.

veilur, oare nu stii ca mintea macina ce ii dai? Da-i rugaciune, si mintea iti va sta la rugaciune.

[veilur]

În prealabil postat de Anca-Miha

veilur, oare nu stii ca mintea macina ce ii dai? Da-i rugaciune, si mintea iti va sta la rugaciune.

Pai ajungem iarasi la sfatu Sf. Ap. Pavel > ca mereu sa ne rugam. E stiua treaba. Oricum, nu mai dezvolt subiectu ca n-are rost. Vorba multa > saracia omului.

În prealabil postat de veilur

Pai ajungem iarasi la sfatu Sf. Ap. Pavel > ca mereu sa ne rugam. E stiua treaba. Oricum, nu mai dezvolt subiectu ca n-are rost. Vorba multa > saracia omului.

Asa e, tot Sfintii ne sfatuiesc cel mai bine. Cu rabdare vom reusi!

Din viata Pr. Arsenie Papacioc: "IATA DUHOVNICUL" vol 2. pag.19:
" M-au randuit paraclisier inca din primele zile. Acolo era o candela "neadormita" la Maica Domnului. Era mare criza de ulei, nu erau sosele si nu aveam ulei... Dimineata, cand deschideam usa de la Biserica si ma uitam daca mai arde candela..si vedeam ca arde, mergeam in genunchi de la usa de afara pana la candela, debucurie ca nu s-a stins..nu-mi dadeau ulei si candela ardea noaptea si ziua... era lucrarea Maicii Domnului."

[icamilin]

Draga Anca, in cateva randuri, ce frumos ai scris marturisirea Parintelui Arsenie Papacioc, privind minunea Maicii Domnului, care a tinut candela aprinsa, chiar si fara a fi ulei innautru.

Cand am plecat in concediu si n-a mai ramas nimeni acasa, eram necajita ca nu va mai arde candeuta. Mi s-a spus, sa nu-mi fac probleme ca dupa ce se stinge, ingerul, pazitorul casei noastre, va veghea linistea si pacea in casa iar cand m-am intors din concediu, primul lucru, m-am spalat pe maini si am aprins candeluta. Pentru cei care inca nu au candela, sa stie ca intr-o luna de zile se consuma doar un litru de ulei. Mi-a placut remarca lui Anne, care marturiseste ca arde candela ziua si noaptea si parca uleiul nu i se mai termina din camara. Doamne ajuta!

CANDELA - o prezenţă "vie" necesară
Pr. Vasile CIORNOVALIC
Parohia Ţuţora, Iaşi

În ziua întâi "a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" şi a fost lumină" (Fac. 1, 3). De atunci, de la începuturile creaţiei până azi, lumina este o prezenţă permanentă în existenţa omenirii, marcând într-un mod cu totul special, prezenţa divinului printre oameni şi în oameni. Nu este lumină ce iradiază de la astre care au fost create în ziua a patra (Fac. 1, 14-19), ci lumină spirituală, făcută vizibilă omului într-un mod unic pe Tabor (Mc. 9, 3) şi în duminica Învierii (Mt. 28, 3).

Privind spre Vechiul Testament, observăm că chemarea lui Moise la slujire s-a făcut de îngerul Domnului, ce S-a arătat "într-o pară de foc" (Ieş. 3, 2), apoi, când evreii au ieşit din robia egipteană "Domnul mergea înaintea lor, ... noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze..." (Ieş. 13, 21). La scurt timp, Dumnezeu hotărăşte şi porunceşte lui Moise ca în lăcaşul de închinare (Cortul sfânt) "să... faci şapte candele, ... ca să lumineze latura din faţa lui" (Ieş. 25, 37), iar pentru aceasta "să porunceşti... să-ţi aducă untdelemn curat... ca să ardă... în toată vremea..." (Ieş. 27, 20).

Candela şi lumânarea dau cele mai mici forme de lumină naturală, prin care omul alungă întunericul din spaţiul limitat, dintr-un lăcaş de închinare (biserică sau camera proprie). Am spus naturală, deoarece candela şi lumânarea îşi trag esenţa luminii din untdelemn şi ceară, ce sunt produse naturale. Astfel, aceste două materii, devenind sursă pentru lumină, capătă o importanţă deosebită, datorită luminii. Putem afirma, generalizând, că întreaga lume materială capătă sens şi importanţă, numai în prezenţa luminii. Lumina reprezintă o prezenţă indispensabilă vieţii, care creează, menţine şi întăreşte, atât viaţa materială prin lumina soarelui, cât şi viaţa spirituală prin lumina ce vine de la Soarele dreptăţii - Hristos. Lumina reprezintă bucuria vieţii, a existenţei însăşi. Fiecare om poartă în sine o candelă de la concepţie când primeşte sufletul, candelă ce va fi apoi aprinsă la botez prin lumina Duhului Sfânt.

La Cincizecime, când peste fiecare din cei doisprezece Apostoli (Fapte 2, 14) s-a pogorât Duhul Sfânt "şi li s-au arătat, împărţite limbi ca de foc" (Fapte 2, 3) deasupra capetelor fiecărui Apostol, atunci, a fost momentul aprinderii primelor douăsprezece "candele" ale creştinilor. Ei au primit "lumina vieţii" (In. 8, 12) de la "Lumina lumii" (In. 8, 12), Care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat. Au fost douăsprezece "candele", apoi ca la trei mii (Fapte 2, 41), născându-se prima Biserică creştină prin şi în lumina Duhului Sfânt. În timp, s-au "aprins" milioane de "candele", care prin lumina lor, primită de la Duhul Sfânt, au transfigurat de multe ori, în mod minunat materia, îndumnezeind-o. Sfinţii, cu trupurile lor, sunt dovada.

Azi, depinde de înţelepciunea şi hotărârea fiecăruia dintre noi, să fim asemenea celor cinci fecioare înţelepte, având "candela" aprinsă, în aşteptarea întâlnirii cu Mirele-Hristos.

Sfânta Lumină, care coboară în fiecare an de Înviere în Biserica Sfântului Mormânt, confirmă azi, precum în timpul lui Ilie, că slujirea pe care noi o aducem preadreptului Dumnezeu, este bineprimită, fiind slujirea cea adevărată.

Dacă lumina Duhului Sfânt din noi, va primi "untdelemn" de rugăciune zilnică, post adevărat, fapte bune din dragoste, frecvenţă la slujbe, citire din cărţile sfinte, spovedanie la timp, împărtăşanie cu vrednicie, atunci vom deveni noi înşine făclii vii, adică fii ai Luminii, continuu doritori şi iubitori ai luminii veşnice. Aura pictată în jurul capului la sfinţi, indică tocmai această stare de triumf în care se află aceşti învingători ai întunericului patimilor.

În fiecare zi, când într-o biserică ortodoxă se va săvârşi Sfânta Liturghie, înainte de orice, se aprinde obligatoriu cel puţin o candelă, arătând prin aceasta că slujirea ce va urma, se face în numele Luminii, ca chemare spre Lumină.

Primele cuvinte ale preotului din noaptea Învierii sunt: "Veniţi de primiţi lumină!" şi preotul vine în mijlocul creştinilor, cu cel puţin o lumânare din ceară curată, având făclie aprinsă din candela ce se află în Sfântul Altar.

Invitaţia este adresată tuturor creştinilor, ce sunt chemaţi, ca în mod liber, să aleagă drumul spre Lumina lumii, întorcând pentru totdeauna spatele fiilor întunericului şi tuturor faptelor păcătoase, ce ne îndepărtează de Lumină.

Putem deci concluziona despre candelă, că este o lumină "vie" necesară şi de aceea fiecare creştin trebuie să aibă în casa sa o candelă, care să-i amintească permanent că el însuşi este o "candelă", iar lumina ei închipuie pe Hristos şi Evanghelia Sa.

http://editura.trinitas.ro/cm/2001/05/candela.php

[icamilin]

Draga Cristi, minunat articolul postat, cei care-l vom citi avem de tras multe invataminte.

As vrea sa adaug pentru cei care inca nu au o candela aprinsa in casa lor, ca atunci cand se vor decide sa-si procure una, este foarte important ca scrumul de la fitil ce se aduna dupa o zi de ars, fitilul cand e deja prea mic si nu mai sta in ulei, servetelul pe care ne stergem cand potrivim fitilul, sa nu fie aruncate la cosul de gunoi. Este indicat a se aduna intr-o punguta si cand s-a umplut punguta e bine sa se dea foc undeva la radacina unui pom sau undeva intr-un loc curat. Asa am auzit ca e bine. La fel se va proceda cu orice lucru sfant din biserica, sticlute in care a fost aghiazma sau ulei de la candela vreunui sfant, sau ulei de la Sfantul Maslu, servetelul in care iei anafora. Asa mi s-a spus cand am fost la manastire, nu stiam ( ma intreb, nu judec, de ce oare preotii de mir nu amintesc aceste lucruri in biserica ). Este iarasi o parere personala, probabil multi dintre voi stiu, dar cu siguranta unii nu stiti si m-am gandit ca n-ar fi rau sa va spun si acest amanunt. Ma iertati, cu mult drag, icamilin