Poezii preferate...

[maniucu]

[COLOR=#800000]Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;
[/COLOR][COLOR=#800000]autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin; cumparam mai mult dar ne bucuram tot mai putin.

Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.

Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.

Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
am adaugat ani vietii si nu viata anilor.

Am ajuns pâna pe luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam
strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu si mai bune.

[/COLOR][COLOR=#800000]Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
[/COLOR][COLOR=#800000]Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.

Am construit mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii sa
produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.

Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete;
oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.

Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase dar camine destramate.

Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica
folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri
supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie, la liniste, la moarte.


Sunt niste vremuri în care sunt prea multe în vitrine dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în care poti
decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.

[/COLOR][COLOR=#800000]Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca
acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.

Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca
aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
[/COLOR][COLOR=#800000]Aminteste-ti sa spui "Te iubesc" prietenului si persoanelor pe care le îndragesti,
dar mai ales sa o spui din inima.
[/COLOR][COLOR=#800000]O sarutare si o îmbartisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.

Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment
pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.

Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.


Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.[/COLOR]

[COLOR=maroon]Octavian Paler[/COLOR]

[maniucu]

[COLOR=#800080]Te uita cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubit-o, priveste -
Mai spune s-aduca jaratec
Si focul s-aud cum trosneste.

Si mana fotoliul spre soba,
La horn sa ascult vijelia,
Sau zilele mele - totuna -
As vrea sa le-nvat simfonia.

Mai spun s-aduca si ceaiul,
Si vino si tu mai aproape; -
Citeste-mi ceva de la poluri,
Si ninga...zapaada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine.
Si toate din casa mi-s sfinte; -
Te uita cum ninge decembre...
Nu rade...citeste nainte.

E ziua si ce intuneric...
Mai spune s-aduca si lampa -
Te uita, zapada-i cat gardul,
Si-a prins promoroaca si clampa.

Eu nu ma mai duc azi acasa...
Potop e-napoi si nainte,
Te uita cum ninge decembre,
Nu rade, citeste nainte.

George Bacovia - Decembre[/COLOR]

[maniucu]

[COLOR=purple]Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.

Sănătoşi? Voioşi?
Cum o mai duceţi cu fericirea?

Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să-mi pun întrebări.

Dar îmi place aici.
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti

O cafea neagră voi servi, totuşi.
Din mâna ta.
Imi place că tu ştii s-o faci
Amară.

(Am zărit lumină..., de Marin Sorescu)
[/COLOR]