Prima ninsoare!...

[cata2007]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]A nins frumos, a nins ca-n basmele copilăriei, a nins firesc pentru că a venit timpul şi, ca în fiecare an, prima ninsoare vine cu emoţii şi trăiri deosebite pentru fiecare dintre noi.
Dar presa, draga noastră presă, s-a pus pe anunţat catastrofe, cataclisme şi de ieri, în lipsa altor evenimente, ne stresează, oră de oră, cu ştiri din zona calamitată: “Romania sub… ninsoare…”

Citiţi şi “Teroarea ghioceilor!” Merită!

“Tele-bocitoarele se plang si daca e cald, si daca e frig; si daca ninge, si daca nu ninge. Orice stranut al naturii e un semn ca s-a constipat planeta”.

“Romania, sub teroarea zapezii”… “Se anunta un ger naprasnic”… “Bucurestenii traiesc un calvar”… „Sunt clipe de cosmar”… Stati linistiti: nu a inceput cel de-al treilea razboi mondial, sub forma sa meteorologica, ci s-a intamplat un lucru banal: a nins in Romania.

Si nici macar n-a nins de un metru, cum se mai intampla in copilaria unora dintre noi care inca ne mai consideram tineri. Si nici de doi metri, ca in amintirile bunicilor.

A nins frumos, temeinic, asezat, atat cat sa aiba parte si copiii nostri de covorul alb pe care, in ultimii ani, l-au vazut doar in cartile de Craciun. Si noi am transformat acest dar dumnezeiesc intr-o drama! Intr-o tragedie!! Intr-o nenorocire!!!

De fapt, nu noi, ci ei. Nu eu, nici tu, copile care te zbengui in zapada, nici dumneata, bunicule cu mustatile ninse. „Teroarea zapezii” a fost inventata de o specie speriata a acestei planete: tele-bocitoarele. Reporteri prapastiosi sau invitati speriati de soacre se intrec in a descrie prapadul fulgilor de nea. Ce ne facem, fetelor, ca ne inghite ninsoarea?! O asa disperare am mai intalnit prin clasa a doua, cand am citit „Prostia omeneasca” a lui Creanga - vi le amintiti pe cele doua muieri (expresia ii apartine povestitorului din Humulesti) vaicarindu-se ca peste pruncul din albie ar putea cadea drobul de sare de pe horn…

Ce s-a intamplat, de fapt? Vorba lui Toparceanu: „Ce sa fie? Nu-i nimic / A trecut acceleratul”. A nins ca in povesti, asa cum nu ni se intamplase iarna trecuta. Atunci, tele-bocitoarele se vaicareau ca nu ninge - vai, vai, nu mai avem iarna, ne-a terminat incalzirea globala! Acum, dimpotriva, se plang ca ninge. Si n-au fost nici viscole ucigatoare, nici uragane sau tornade. N-a fost niciun fel de teroare. A fost, pana acum, doar o iarna superba. Ce-ati fi vrut, sa umblam de Craciun in fustite mini si de Boboteaza in bikini?

Pentru tele-bocitoare, orice stranut al naturii e un semn ca s-a constipat planeta. Ca sa fie multumite si cobele apocalipsei, ar trebui ca temperatura sa nu scada niciodata sub 18 grade si sa nu creasca peste 20. Ideal ar fi sa instalam in atmosfera un termostat care sa mentina constanta temperatura aerului, permanent si oriunde pe planeta. Sa terminam cu anotimpurile astea capricioase, cu vara si iarna, cu ziua si noaptea! Sa avem un aer conditionat planetar din Laponia pana-n Antarctica si din Guineea-Bissau pana-n Noua Zeelanda!

Iarna e teroarea zapezii. Vara e teroarea caniculei. Tot asa, primavara vom descoperi teroarea ghioceilor, iar toamna - teroarea livezilor.
Televiziunile vor gasi oricand un specialist imbatabil care sa ne puna in tema cu pericolele ascunse ale ghioceilor - Atentie, romani: par ei delicati, dar sunt bestii deghizate, caci parfumul lor ne poate otravi precum cianurile cele mai toxice! Iar analistii mortii subite vor gasi solutia salvatoare - Sa speram ca in acest an nu va mai rasari niciun ghiocel, pentru a nu pune in pericol populatia…

Toamna ne vor sari in ajutor alti specialisti irefutabili - Nu va atingeti de mere, pere, gutui sau alte asemenea atractii inselatoare! Parfumul fructelor coapte prezinta riscuri multiple pentru caile respiratorii. Astfel incat tot ce ne va mai ramane de facut va fi sa luam securea si sa eradicam orice forma de pom fructifer de pe suprafata Romaniei. Sigur, nu toti stiu sa manuiasca securea, de aceea o parte din populatie isi va asuma o atitudine critica la adresa Puterii - De ce sa facem basici in palma? Sa vina guvernul… prefectura… primaria… Ei sa ne scape de livezile mortii!

Natiune, fii vigilenta: nu doar zapada si canicula ne pericliteaza existenta! La fel de bine ne pot teroriza si razele soarelui (daca facem cancer de piele?), si adierea vantului (ne putem trezi cu vreo otita), si iarba de pe pajistile patriei (inteapa talpile delicate), si cativa stropi de ploaie (fac rau la reumatism), si pietrele din vadurile apelor (sunt alunecoase, produc luxatii), si mersul pe jos (pericol de carcei), si Carpatii Romaniei (daca te prabusesti in hau?).

Si, uite-asa, din teroare in teroare, devenim o natiune de nevrotici, de oameni care traiesc intr-un permanent iad si pentru care a disparut orice bucurie a vietii. Cum sa ne intristam cand e cazul sa ne bucuram? Daca strazile sunt inzapezite, rau nu este ca a nins, ci ca primarii sau prefectii nu si-au facut treaba.

Zau asa, ar fi vremea sa mai invatam sa ne si bucuram. Sau macar sa nu bocim cand nu e cazul. Nu de alta, dar e pacat sa murim de inima rea!

Sursa: EVZ, Grigore Cartianu
[/COLOR]

nota 10, silverstar

[ory]

Nu doresc sa stric aceasta atmosfera lacuta de ninsoare ca-n povesti,in unele locuri,dar nu inteleg cata,de ce a trebuit sa inserezi intreg articolul pentru a da nota zece semnificatiei acestuia,si celui care l-a postat.Vezi cat ai ocupat din pagina aceasta virtuala,pentru un sfert de rand pe care l-ai scris?Pana la urma este vorba de propria ordine,de spatiul refugiului nostru pe care trebuie sa-l respectam,asa cum ne respectam propriul spatiu fizic,in care ne aflam.Puteai frumos sa-i apreciezi scrierea amintindu-i doar numele.
Nu ar fi rau sa deschidem un topic despre cat de ordonati si corecti suntem cu propriile resurse,sa vedem si noi cum ne respectam viata de zi cu zi,nu doar cea spirituala,care cel mai adesea poate fi cu mult prea mare usurinta exprimata in teorie.Sa vedem in cata mizerie si-n cata oridine traim,cu acest trup,de altfel trecator,dar nu nesemnificativ,sa vedem cum ai influientam si pe ceilalti cu disciplina noastra.Fiindca,totul se leaga,si totul poate spune cate ceva,inclusiv despre considerentele noastre sufletesti.
Am deviat de la subiect,dar,oricum nu mai ninge in cea mai mare parte a tarii si,bine ar fi,asa cum ne pregatim de iarna pentru intampinarea zapezii pe drumuri,asa sa fim mai atenti si aici cand risipim un spatiu oferit cu atata dragoste si respect fata de oameni,noi acestia anonimii...

[costel]

Sunt putine lucruri care imi aduc copilaria intr-un mod fulgerator in minte. La loc de frunte, printre aceste lucruri, este ninsoarea. Cand ninge, ma simt copil. Aud glasul fratelui. Aud tainic cum imi spune ca e vremea sa plecam sa colindam. Simt frigul pe fata. Vad chipurile celor colindati, ii vad cum ne daruiesc nuci, mere, covrigi, ... si pe ici pe colo cate un banut. Imi place sa am acel simtamant de mers greoi din cauza zapezii si a varstei mici...

Am crescut, nu mai colind, nu-mi mai vad vecinii, nu mai sunt zilnic langa fratele meu, ... Nu stiu unde a vazut copilaria mea batranetea, ca e asa de indragostita de ea, ca-mi daruieste pana si peri albi. Multumesc Doamne ca ma faci copil atunci cand ninge.

[veilur]

Si cum crezi Silver ca poti scapa de telebocitoare? Nu te mai uiti la stiri si gata, ai scapat!
Da costele, si eu am multe amintiri din timpu iernii pe cand eram de cativa ani pe la tara. De toate cele am facut: am mers cu uratu, am bubuit petarde si carbit, stateam pana noaptea tarziu pe ulita la sanie sau pe gheata, etc. etc. Copilaria e cea mai frumoasa perioada din viata, ca de la 18 ani in sus incep grijile: facultatea, eventual si serviciu, mai incolo familia, s.a.m.d.

[cristiboss56]

În prealabil postat de costel

Sunt putine lucruri care imi aduc copilaria intr-un mod fulgerator in minte. La loc de frunte, printre aceste lucruri, este ninsoarea. Cand ninge, ma simt copil. Aud glasul fratelui. Aud tainic cum imi spune ca e vremea sa plecam sa colindam. Simt frigul pe fata. Vad chipurile celor colindati, ii vad cum ne daruiesc nuci, mere, covrigi, ... si pe ici pe colo cate un banut. Imi place sa am acel simtamant de mers greoi din cauza zapezii si a varstei mici...

Am crescut, nu mai colind, nu-mi mai vad vecinii, nu mai sunt zilnic langa fratele meu, ... Nu stiu unde a vazut copilaria mea batranetea, ca e asa de indragostita de ea, ca-mi daruieste pana si peri albi. Multumesc Doamne ca ma faci copil atunci cand ninge.

Te rog Costele sa ma lasi sa adaug la frumoasele ganduri si trairi ale tale, un mic fragment din Acatistul "Slava lui Dumnezeu pentru toate": "Iarna contemplam in linistea deplina, cum intregul pamant Te ruga in tacere, invesmantat in mantie alba, stralucind de scanteierea nestematelor de nea. Vedeam cum se bucura de Tine soarele rasarind, auzeam corul pasarilor slavoslovind. Ascultam padurea tainic frematand pentru Tine, vantul cantand, apele murmurand, alaiurile stelelor propovaduindu-Te in mersul lor armonios la sanul imensitatii nesfarsite. Cat de saraca este lauda mea! Natura este ascultatoare, eu nu sunt. Dar atat cat traiesc, vad dragostea Ta, ravnesc sa-Ti multumesc, sa ma rog si sa cant. . . . "

[silverstar]

În prealabil postat de costel

Sunt putine lucruri care imi aduc copilaria intr-un mod fulgerator in minte.

[COLOR=green]Felicitari, Costel! Foarte frumos! Şi din suflet spus![/COLOR]