ce anotimp "votati"?

[philalex]

primavara si toamna imi plac

I
Sus prin crangul adormit,
A trecut in taina mare,
De cu noapte, risipind
Siruri de margaritare
Din panere de argint,
Stol balai
De ingerasi
Cu alai
De toporasi.
Primavara, cui le dai?
Primavara, cui le lasi?
II
Se-nalta abur moale din gradina.
Pe jos, pornesc furnicile la drum.
Acoperisuri vestede-n lumina
Intind spre cer ogeacuri fara fum.
Pe langa garduri s-a zvantat pamantul
Si ies gandacii-Domnului pe zid.
Ferestre amortite se deschid
Sa intre-n casa soarele si vantul.
De prin balcoane
Si coridoare
Albe tulpane
Falfaie-n soare.


Ies gospodinele
Iuti ca albinele,
Parul le flutura,
Toate dau zor.
Unele matura,
Altele scutura
Colbul din patura
Si din covor.
Un zarzar mic, in mijlocul gradinii,
Si-a rasfirat crengutele ca spinii
De frica sa nu-i cada la picioare,
Din crestet, valul subtirel de floare.
Ca s-a trezit asa de dimineata
Cu ramuri albe µ si se poate spune
Ca-i pentru-ntaia oara in viata
Cand i se-ntampla-asemenea minune.
Un nor sihastru
Si-aduna-n poala
Argintul tot.
Cerul e-albastru
Ca o petala
De miozot.
III
Soare crud in liliac,
Zbor subtire de gandac,
Glasuri mici
De randunici,
Viorele si urzici...


Primavara, din ce rai
Nevisat de pamanteni
Vii cu mandrul tau alai
Peste cranguri si poieni?
Pogorata pe pamant
In matasuri lungi de vant,
Lasi in urma, pe campii,
Galbeni vii
De papadii,
Balti albastre si-nsorite
De omat topit abia,
Si pe dealuri mucezite
Araturi de catifea.
Si pornesti departe-n sus
Dupa iarna ce s-a dus,
Dupa trena-i de ninsori
Asternuta pe colini...
Drumuri nalte de cocori,
Calauzii cei straini,
Iti indreapta an cu an
Pasul tainic si te mint
Spre tinutul diafan
Al campiilor de-argint.
Iar acolo te opresti
Si doar pasul tau usor,
In omat stralucitor,
Lasa urme viorii
De conduri imparatesti
Peste albele stihii...
Primavara, unde esti?


Autor: George Toparceanu

[geo.nektarios]

Dupa mintea noastra tot facem fel de fel de "separatii" in creatia lui Dumnezeu, dar toate is facute cu ratiunea dumnezeuiasca si cum scrie la Facere "le-a facut Dumnezeu BUNE FOARTE!!!" Asa ca noi suntem datori sa il slavim si sa Ii multumim pt orice fel de timp si anotimp, pt ca sunt ale Lui, nu ale noastre, si numai El stie cu ce scop da acel anotimp sau acea vreme, fie ploiasa sau caniculara! Repet: toate sunt din ratiunea lui Dumnezeu!!! Si nu se potriveste deloc cu ratiunea noastra!!! pt ca noi suntem limitati, pt ca suntem supusi MORTII, ori Dumnezeu este Vesnic!!!
"Minunate-s lucrurile Tale Doamne, toate cu INTELEPCIUNE le-ai facut"!!!

[Thheo]

Nu vreau sa supar pe nimeni....si mai ales pe Cel de Sus.....cand eram copil imi placea vara ptr ca tot timpul il petreceam afara la aer.....mai tarziu in liceu imi placea toamna ptr ca incepea scoala si imi faceam noi prieteni.....acum imi place iarna....imi place Craciunul....cozonacul si cadourile de sub brad....asta poate ptr ca am copii mici si simt ca imi traiesc din nou copilaria.....tot cea lasat Dumnezeu e frumos si perfect....noi oamenii nu am stiu sa avem grija de tot si de toate.....

[adrian010155]

Cel mai mult imi place primavara. As fi vrut sa dezvolt un pic dar geo.nektarios a vorbit inaintea mea atat de frumos despre primavara incat nu indraznesc sa mai adaug ceva.

[tigerAvalo9]

Deci cel mai mult imi place IARNA,mai ales in decembrie,imi da asa o senzatie de bucurie ,colinde,Craciun,turtele traditionale,slujbele,zapada,luminitele de pe afara,intr-adevar extraordinar.

[ory]

Toate anotimpurile sunt frumoase,fiecare are rostul ei,in fiecare anotimp am trait ceva placut si,poate,ceva neplacut.Toate ne face sufleul sa tresara cu nostalgie la o adiere de vant,la un pom inflorit,la o raza de soare sau un fulg de nea.Suntem sensibili si asta este tot ce ne-a mai ramas ca sa ne numim oameni.
Este extraordinar cum se contopeste omul cu natura,cum simte prin ea,cum traieste prin si cu aceasta.cum da omului viata din viata ei.
Chiar ma gandeam intr-o zi,ca tot esteticul este trecator,este divers,este atat de inselator,singura este natura inaintea careia vom spune mereu;"uite un colt de rai!","ce priveliste minunata!"

[costel]

Eu iubesc Toamna. Nu sunt calduri excesive si nici friguri marete. Cand eram elev ma bucuram nespus sa ma intalnesc cu toti colegii sa le povestesc minunatiile facute de mine pe timpul verii. Era perioada cand adunam si impartasam cele mai multe povesti de viata. Pastrez si acum mirosul fructelor din pivnita bunicii. Nicicand culorile nu stau mai bine in natura ca toamna, poate ca sunt eu melancolic. Asa ca in aceasta perioada imi iau de regula concediul de odihna. Nu pentru ca sunt mai ieftine biletele de vacanta, ci pentru ca e vremea cand pot cutreiera cu drag.

E rece,e posomorat afara,
Stelutele nu mai privesc pamantul,
Din cer usor fulgii de nea coboara
Si-ating discret obrazul,ca sarutul.

Un ghiocel rasare,iarba cruda,
Si pasarelele incep sa cante,
O bucurie sufletu-l inunda
Cand cad din pomi petale-i ca o nunta.

Miresmele se simt de graul auriu,
E buna painea aburinda,
Norii pufosi pe cerul azuriu
Ne-ascund de raza soarelui arzanda.

Hambare pline,mustul fiert,
Frunzele ruginii incep sa cada,
Sunt stranse toate intr-un ritm alert,
Sa nu se-atearna iar prima zapada.

Iata ca ,deopotriva sunt frumoase toate anotimpurile,toate lucrurile Domnului.
"Binecuvantati toate lucrurile Domnului pe domnul,laudati-L si-L preainaltati pe EL in veci!"

Pentru mine temperatura este cel mai important factor de comfort cand vine vorba de vreme. De aceea imi place primavara, cand pot sa umblu imbracat comfortabil in aer liber.

Detest vara pentru caldurile ce-o insotesc, toamna pentru zilele ploioase si intunecoase si iarna, pentru temperaturile extreme. Singurul lucru bun la iarna sunt peisajele, dar nu intotdeauna avem parte de ninsoare linistita. Si dupa ninsoare urmeaza mocirla aferenta topirii zapezii, deloc placuta.

Pana si poetul detesta vara (desi mai degraba are ceva de impartit cu mediul rural - chiar si asa, imi aduc aminte de vacantele de vara insuportabile, petrecute pe canicula, la bunici):

Alexandru Depărăţeanu - Vara la tara

Locuinta mea de vara
E la tara...
Acolo era sa mor
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor !

Acolo cand n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort occidental.

Nu exista berarie,
Nici regie...
Doar un hot de carciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jandar.

Cand te duci pe drumul mare
La plimbare,
Este praf de nu te vezi.
Trec miscand domol din coada,
Spre livada
Ale satului cirezi.

Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tantari subtiri in glas,
Inzestrati la cap c-o scula
Minuscula,
Cu pretentie de nas.

Cand se ia cate-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
- Ce-ai cu noi, ma ?
Pentru ce sa dam cu var ?...

Ale satului mari fete
Fara ghete
Ies la garduri pe-nserat...
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Niste fapte
Care m-au scandalizat !)

Langa foc o baba surda
Si absurda
Spune ca si alte dati,
Tot povestea cu Ileana
Cosanzeana
Plina de banalitati.

Doarme-apoi adanc comuna...
Numai luna
Galbena ca un bostan
Iese mare si rurala
La iveala
Dintr-o margine de lan.

Cand si cand un cane urla
Ca din surla...
Carul Mare s-a oprit
Suspendat ca un macabru
Candelabru,
Peste satul adormit...

Dar in zori incep cocosii,
Pacatosii,
Ca sa faca iar scandal
Sa te saturi de vieata
Si dulceata
Traiului patriarhal !

D-aia zic eu, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma sa matai,
Nu-mi mai trebuie-alta cura
In natura,
Sa ma duceti cu alai !

Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf !
Mie dati-mi strazi pavate
Maturate, -
Dati-mi cinematograf !

Ca un fluture pe floare,
Beat de soare,
Pentru ce sa mor asa ?
Nu mai vreau taranci naive,
Primitive...
Mie dati-mi altceva !

Dati-mi, dati-mi strada-ngusta
Unde gusta
Omul viata mai din plin
Cu trasuri, femei cochete
si cu fete
Incaltate cel putin !