Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Zamu-zamolu-zamoluTU are patima nemultzu-minciu-furiei negre, gresite, aruncand vina pe altii ca moare, ca-i bolnav, ca se chinuie, ca-i prigonit si vanat gasindu-si dorinta de razbunare pripita sa se razbune raului cu rau pe cei care cica-i fac lui rau, vanandu-i ca-i vanat, lovindu-i ca-i lovit, omorandu-i ca-i omorat, furandu-i ca-i furat vrand sa fi facut altii si sa faca altii ceea ce ar fi trebuit el insusi sa faca, sa asculte, sa creada, sa nu minta si sa nu se lase tzepuit de duhul lumii, adica de personajul, cea mai negativa scorpie, care-l papuseaza ca pe o manuse mupetz, ca pe o marioneta trasa de sfori, ca pe un fraier care se lasa revoltat, nemultumit, infuriat si foarte suparat de acest duh-personaj despre care toti sunt siguri ca nu exista, duhul lumii, beroul suprem, cu care stai corcit, combinat, cuplat pe interes si-i faci voia adica te pune pe auto-distrugere sado-matzochista, cruzime-cruda, vrand sa te sinucizi beroic k lumea condusa de duhul lumii, printr-o ravna credincioasa exagerata, printro boala profesionala stiintifica prea "competenta", printro habotnicie plina de verva si ambitie pana acolo incat nu poti pricepe ca le faci pe toate fara pic de inima, fara pic de sentiment, de traire, de intelegere, de dreptate, de credinta, de iubire, de liniste interioara ci doar asa dintr-o placuta placere a cruzimii turnata de acest duh rau, personajul duhul lumii, care te capuseaza si te paraziteaza ca un simbiotic punandu-te sa trufesti si sa-si faci pe plac, sa-i satisfaci pofta, dorinta, voia si interesul asa k lumea... k lumea foarte "credincioasa", foarte ipocrita, foarte fatarnica, foarte "bisericoasa", foarte ravnitoare si evlavioasa teribil de credibilista prin-naintea oamenilor, nepricepand saracul naiv devenit jucarie-prada a acestui duh sinucigashca crizata ca se duce in ispita, in provocare, in neascultare facand ce vrea, aiurea, haotic, nu-si da seama ca defapt duhul lumii il teleghideaza sa-i sminteasca pe cei care au mai ramas sa asculte cu adevarat sa lucreze cu credinta credincioasa, sfanta. Acest zamu-zamolu-zamoluTU nu are urechi, e ca un cap fara urechi ca nu cumva sa poata auzi adevarul adevarat decat barfe smintite si smintitoare, singurele pe care le aude si le crede, iar in ochi are un bolovan negru din zmoala si zgura, o barna groasa ce-i ocupa toata privelistea coruptibila si tot orizontul, are asa o tzepuiala vicleana nedeslusita si foarte ascutita in socoteli pe care ca prostul o crede luand-o de buna naivul ce se crede destept, mare si tare netzepuit, si se mai da ca cica el nu se lasa pacalit, fraierit, cand colo e fix fricosul furios smintit foarte limbut, carturar, cult, elevat, ca sa acopere, e pacaliciul ce vorbeste vrute si nevrute, vorbe goale si grele facand scandal altora, impunandu-si voia (nemantuitoare) cu furie, cu cearta, cu terorism si amenintari ca shefii, ca teroristii, ca nebunii, ca extorcherii de bani, ca portareii ce te trag la raspundere ca nu-ti platesti datoriile, birurile, mita, taxa de protectie cuvenita cartelului mafiot, ca amenintzatorii ce te sperie ca te jupoaie de viu de tot ce ai daca mai calci afara din invoiala cu ei, ca batausii care-si permit sa te distruga cu tupeu maxim deposedandu-te de drepturile cele mai elementare, violandu-ti si calcandu-ti in picioare toate granitele si intimitatile ascunse daca vrei sa iesi din sclavia lor, sclavia duhului lumii. Sta in sine, in tine, suparat mintindu-se si agresand, vrand sa agreseze, dorind raul, dorind sa se razbune furios, dandu-se victima, auto-indreptatindu-se, indignandu-se, lamentandu-se, delirand, plangandu-se de altii, revoltandu-se, montandu-se si planuind sa se razbune crunt incat sa nu poata fi aflat si desconspirat, urla in sine furia lui dorind sa scape din situatia groaznica in care a ajuns, din umilinta, din penibil, din ridicol, din saracie, din paguba, din remuscare, din nenorocire.... ne mai rabdand, ne mai vrand sa rabde, ne mai vrand sa asculte... si resocotind, rejudecand, reprosand, reanalizand si rememorand mereu sa-si recastige increderea vrea sa-si dea seama de realitate punandu-si benzina pe ranile aprinse si umilindu-se si ironizandu-se, batjocurindu-se, ocarandu-se pentru neputinte ca sa se ridice cumva si sa vrea sa faca raul, "egalitatea"-egoista, "dreptatea"-dreptatii, triumful propriei "nevinovatii" si ”puter”, pentru ca iubirea lui de sine sa-si poata impune trufia si legea proprie, legea celui mai tare din parcare care se da baiat bun, legea "bunului" plac al "bunului" gust, si tot escamontand si exacreband si escaladandu-si puterile mentaliste ajunge sa creada ca vrea sa faca faptele nesabuite, fapte rele din judecati si gandiri pripite, visand ca va fi bine, inchipuindu-si ca va fi demn, onorabil, ca-si va recastiga stima de sine, aprecierea celorlalti, ca-si va recastiga voinicia si curajul, eroismul, demnitatea, onoarea si iata ca, de fapt, el, saracul fraier tzepuit in interior de duhul lumii, nu realizeaza ca e telecomandat ca o drona kamikadze sa sa auto-distruga lovindu-se cu capul de colturi, de stalpii credintei si de zidurile intarite ale adevarului si dreptatii lui Dumnezeu. Aceasta musculitza betziva, aceasta drosofila melanogangster ce se crede seful cel mare si tare al piratilor piromani se infurie defapt cu furia duhului lumii, asa ca faraon dupa ce s-a invoit-silit cu Moise si poporul Domnului a plecat, insa faraon si egiptenii s-au lasat remontati si ambalati, defapt tzepuiti de acest duh al lumii care se da inexistent desi i-a dus la moarte, i-a dus pana in fundul Marii Rosii unde si-au gasit sfarsitul, cand era evident ca marea deschisa se va inchide la loc peste ei daca indraznesc sa intre si era evident ca vor pieri innecandu-se. Deci atata nebunie si necredinta are acest duh rau, duhul lumii, incat chiar in fata evidentei nu-ti dai seama ca el de ciuda spera ca va izbuti sa te arunce in iad si sa-si implineasca scopul cel rau sacrificand oricati oameni fara numar, preschimbandu-i pe toti in mase de manevra la dispozitia lui si daca vei cauta cine e vinovatul pentru aceste intamplari atat de rele si tragice toti vor zice minciuni gresind pentru ca nimeni nu crede si nu vrea sa creada in existenta acestei persoane cu inteligenta artificiala, pacatoasa, rea, numit duhul lumii ce nu se opreste de la oricate faradelegi scrise in legi omenesti, porunci si ordine. Ei bine acest personaj este socotit de toti inexistent. Dar cum este oare el inexistent daca te ia din Rai, din Dumnezeu, daca te duce la pieire, la pierzare, daca te ispiteste, daca te omoara, daca te chinuie, daca te tine captiv in iad si daca are cruzimea de a-ti da de facut tot felul de ispite prin care sa te auto-distrugi ca fraierul jertfindu-te beroic si naiv in desert, el stand ascuns prin pustie si prin munti si prin buncare ca sa nu stii de existenta lui? Deci de la acest duh rau, duhul lumii, ai ravna asta bolnava sinucigase care iti toarna pofta si placerea sadica, de a te jertfi in desert spre distrugere, mintind, atacand sfintii, lovind in Biserica, ”curatind” cu vii cu tot, trufind asupra lui Dumnezeu, tzepuind, nerespectand drepturile altora, furand, profitand, inseland, violand, pangarind, profanand, lacomind, zgarcind, organizand ispite si maceluri, daramand credinta cea dreapta, buna si bagand omul credincios in mare... deznadejde. El este principalul duh rau care exista ca un personaj cu inteligenta malefica pe care nimeni nu-l socoteste un vrajmas ci toti il ignora de parca ai vorbi de o iluzie, de o scorneala, de o teorie a conspiratiei. El neluatul in seama si in serios, el transgendera, el scorpia travestita in berou, el duhul lumii, este personajul cu care se combina si se corceste omul si care-l putrezeste si-l imbolnaveste pe interior zadarnicindu-i lupta pentru mantuire si fericire. Desi te omoara si te chinuie si simti ca ti-e foarte rau, te revolti mereu pentru el ca pentru tine, pentru pacat ca pentru libertate, pentru marirea lui nicidecum a ta desi ti se pare ca ar fi vorba de tine si de interesul tau, pentru puterea lui nu a ta desi ti se pare ca tu iti probezi si-ti dovedesti puterile iesind din neputinta... si stand tu in minciuna si coabitare corcita cu acest duh smintit nu e finalul ci mai e vorba de ceva acolo, mai e vorba de pacatul care se vrea el insusi pledat si aparat, iubit, miluit, eliberat si lucrat ca o fericire si ca o bucurie in timpul liber, chiar si in timpul lucrului, imbinand utilul cu placutul, ca cica daca stagneaza cica plange masa, nu se-nvart banii, nu biruie cacialmaua si vrajeala tzepuitorilor agresivi si tupeisti supusi luxifermecaturii turnatoriei labordelatoare suicidara de parca ar avea ravna mare si evlavie cand defapt e parerea de sine despre sine pe care ti-o da acest duh al lumii ce te papuseaza cu lingusiri si mituiri ca pe un catzelash fraier ce se vrea dulau curajos, ca pe un soricel alb punandu-l sa se invarta pe morisca turnanta ca pe centura crezandu-se zmeu sau mai mare... ca Dumnezeu... o gozila, un kingkong, un balaur cam cat o gâză, cam cat un microrb.

Acolo deci trebuie sa-ti indrepti atentia, in zamu-zamolu-zamoluTU vazut in tine ca o cafea amara cu zatz sinistru superstitios, sa simti, sa vezi, sa-ti dai seama si sa realizezi pricepand ca furia nebuna, ipocrita, smintita generata din minciunile pe care le crezi adevaruri este o patima grea, o adictie lipicioasa libidinoasa ca o puscarie, ca o aprindere oarba pe care trebuie s-o linistesti si sa nu-i mai dai mereu apa la moara simtindu-te viteaz ca nebunul beroic caruia i-a rodit tarina si crede ca deja a scapat de datorii. In noaptea asta a mintii smintite vor cere sufletul tau nebune si toate cele pe care crezi ca le ai si inca le mai aduni sa le manci si sa le bei singur intretinandu-ti nebunia cu vrajeli de popupa ostenit ce se da istovit, victima, oare ale cui vor fi?