Sunt intr-un mare impas

[Demetrius]

În prealabil postat de EcaterinaManoiu

Buna ziua, numele meu este Ecaterina. Sper ca intrebarea mea sa fie adecvata. Am o relatie cu un barbat, nu suntem casatoriti, iar in timpul relatiei eu m-am convins si incerc sa urmez calea lui Dumnezeu. Vreau sa renunt la tot ce inseamna necinstire in fata lui Dumnezeu. Schimbarile pe care le adopt nu sunt usor de digerat pentru el si simt ca suntem chiar in pragul despartirii. Il iubesc foarte mult, insa nu urmaresc sa-i fac pe plac pentru a-l pastra, ci mai de graba imi e mila de sufletul lui chinuit de placeri lumesti si il vreau langa mine, insa fara sa ma influenteze. El crede in Dumnezeu, insa, ca majoritatea oamenilor din ziua de azi, nu urmeaza si refuza toate randuielile bisericesti din cauza unor evenimente si embleme ce slabesc increderea in biserica. In rest e un om cu fundament bun, extreb de special, cu rani adanci din copilarie si vulnerabil viciului drogurilor in prezent. Poate fi un asa suflet salvat? Mi se rupe sufletul cand ma gandesc la durerea din interiorul lui. Desi simt ca pentru biserica noastra (poate gresesc) iubirea fata de un om cu care nu esti casatorit/a nu are mare valoare, caci aceasta legatura nu e incununata de Dumnezeu, pot face eu ceva pentru omul asta? Ma pot ruga pentru indreptarea lui? Cat de greu este ca un om sa-si vindece sufletul in felul acesta?
In linii lari, cer un sfat pentru situatia asta.

Draga Ecaterina,
mesajul tau m-a impresionat prin acuratetea si obiectivitatea cu care ai presentat situatia in care esti implicata si pe care o descrii parca din afara si voi trece la a-ti spune parerea mea la ce ar fi bine pentru tine, lucru pe care tu deja l-ai sesizat, dar pe care il intarzii din motive parca de... "constiinta"(oare gresesc?).

-Ranile din copilarie sunt cu foarte mare risc(risc evident, garantat chiar) pentru oricand mai tarziu in viata. Tocmai dependenta asta este o dovada de neincredere pentru oricine neimplicat. Tu stii din experienta ca n-ai cum sa-l "apuci" si sa-l indrepti si de aceea pui aici intrebarea daca poate fi salvat

-Situatia asta ti-a fost data ca tu sa te salvezi si, din postarea ta, eu vad ca ai sanse mari, ba chiar esti decisa, sa faci ce trebuie pentru sufletul tau. Nu rata momentul pentru ca orice intarziere te incarca de pacat si te leaga prin pretexte de "constiinta" sa nu actionezi ca sa nu devii virtuoasa; oare cum poti fi virtuoasa in pacat? Nicicum.

-Observ dinmesajul tau un echilibru in atingerea tuturor aspectelor din sitautia ta, dar credinta lui in Dumnezeu o vad destul de fatarnica pentru ca refuza nefondat niste cai simple de urmat prin pretexte care demonstreaza reavointa. Tu esti implicata in relatia asta de mai mult timp, astfel ca te-ai legat de unele trasaturi personale frumoase ale lui, dar carentele lui sunt mai mari si tu le vezi clar, dar mai curat te vezi pe tine si e grav daca nu actionezi.

-N-ai nevoie de tratament de "grup"(psiho-...) daca din grup nu fac parte (doar) tu, duhovnicul si Iisus Hristos. Grupul ala e pentru neamuri, nu pentru crestini.

-Daca el e valoros, te va convinge prin atitudinea lui decisa sa nu te piarda. Te va castiga pe tine schimbandu-se pe el, sau se va pierde si pe el din cauza incapacitatii de a se respecta pe sine, de a se pretui; acesta va fi testul calitatilor lui.

-Tu apreciezi la el calitati pe care te temi ca nu le vei mai gasi la altcineva, insa aprecierea ta e falsificata de legatura voastra patimasa, iar daca te orientezi spre Voia lui Dumnezeu vei obtine prin Hristos toate virtutile.