Violenta in familie?

[aubergine]

[quote=Carina Laura;617055]Mi-ar placea sa am timpul fizic pentru a raspunde punctual tuturor, din pacate uneori nu reusesc decat sa intru sa citesc raspunsurile voastre. Am stat si am analizat putin, strict pe problema crizelor de furie ale sotului, si mi-am dat seama ca desi se enerva si inainte si trantea lucruri, o usa, o haina etc., adversitatea concreta fata de mine a aparut doar dupa ce a ajuns bebe acasa...toate momentele astea au pornit de la copil, la ma gandesc ca o avea un fel de problema de adaptare, sau il copleseste responsabilitaea...Noi am avut un moment urat, a treia zi de la nasterea lui bebe, cand in spital fiind copilul plangea necontrolat, la un moment dat tremura tot..si am disperat amandoi asa toata ziua, asistentele ziceau ca e normal, ca unii copii plang, dar al nostru nu se oprea deloc..la un moment dat ajunsesem sa credm ca o fi avand vreo boala, ca are epilepsie ca sotul, sau atacuri de panica ca mine..La primul copil fiind, ne-am imaginat orice. Copilului ii era foame, pt ca nu se satura, si i-au dat completare cu lapte praf. Ne-a marcat pe amandoi acea zi..pe mine m-a luat cu atacuri de panica in acea noapte..el nu mai suporta sa-l vada si auda plangand. S-a si mutat pe canapeaua din bucatarie ca sa nu-l auda noaptea.Oricat i-am explicat eu si alti apropiati ca e normal sa mai si planga copiii, cand il aude ca incepe sa moftureasca se agita, se enerveaza, in 90% din situatii. De asta am si fost ft atenta si cand avea colici, si alte probleme, sa-l tin eu si sa-l linistesc cat mai repede. Pe de alta parte, desi vad ca-l iubeste si-l pupa seara cand vine de la munca, nu stie sa diversifice putin activitatile lui cu copilul. La inceput il adormea, tinandu-l in brate si plimbandu-l prin casa, si doar atat face si acum, il plimba...dar copilul e mai mare, are 8 luni imediat...nu mai adoarme la 8 si vrea si joaca..ca daca nu plange..Aseara dupa ce s-a enervat din nou ca maraia bebe in brate, l-am lasat sa se calmeze si l-am invatat sa se mai si joace cu copilul.Cred ca asta ar fi un prim pas..sa-l integrez mai mult in viata mea si a copilului, sa nu mai fie doar leaganul de seara. Mai multa munca pt mine, pt ca abia asteptam sa mi-l tina fie si jumatate de ora, dar asta e, e pt binele tuturor.
Referitor la relatia fizica intre noi, am uitat un aspect care cred il influenteaza, faptul ca nu am voie sa raman insarcinata 1an jumatate dupa cezariana, iar sfatul duhovnicului a fost umpicut ambiguu, nu deteliez pt a nu intra in detalii prea intime, oricum o varianta mai stresanta pt el, sa zic asa.
As mai raspunde d-nului care m-a sfatuit sa nu merg la Prislop. Eu merg acolo de la 15 ani, si cu toate astea in prima tinerete nu am reusit sa fiu un monument de credinta. Mama mea in urma despartirii de tata a ramas cu mine mica, era bolnava fizic si sufleteste incat i-a promis lui Dzeu ca nu se mai casatoreste niciodata, numai sa traiasca ca sa ma poata creste. A umblat vreo 10 ani pe la vreo 60 preoti si calugari, in toata tara, inclusiv in Sihastria, pana a ajuns in '97 la Prislop unde si-a gasit linistea si a primit raspuns la framantarile ei in invatatura parintelui Arsenie. Am sa tin cont de lucrurile pe care mi le-ati spus, in privinta acestui aspect, in toata aceasta vreme Parintele Arsenie, mi-a facut bine, ca de nu poate ajungeam mai rau.
Doamne ajuta!![/QUOTE

Cum se manifestă atacurile acestea de panică, eu nu am mai auzit de această boala?