ETERNA INCHIZITIE VESTICA si nu se poate oprii, nu se poate opri...

[aubergine]

În prealabil postat de GMihai

Domnule penticostal, sunt de acord că înţelesul şi nivelul de acceptare pe care le asociem unor noţiuni, cum ar fi în speţă noţiunea de violenţă, se schimbă în timp, dar nu sunt de acord că este neapărat vorba despre conspiraţii.

Chiar ieri citeam din arhivele tribunalului penal de la Old Bailey - din secolul XVII şi XVIII.

Pe vremea aceea, pentru un furt de valoare mai mare (un cal, un obiect mai valoros) pedeapa era aproape întotdeauna moartea.

Cine avea noroc (furase doar nişte pâine, sau o batistă) scăpa cu însemnarea cu fierul roşu - unii pe mână, alţii pe obraz.

Cine scăpa doar cu o biciuire putea considera că l-a apucat pe Dumnezeu de picior.

Acuma, sunteţi de acord că s-au schimbat perspectivele ocietăţii în ce priveşte nivelul de violenţă cu care se cuvine să-i pedepsim pe hoţi ? Consideraţi că este rezultatul unei conspiraţii faptul că pentru furtul unui porc nu mai eşti spânzurat sau însemnat cu fierul roşu, ci execuţi câţiva ani de închisoare ?

Ca să mergem la problema disciplinei copiilor, şi pentru că tot vorbim despre folosirea termenilor, mi se pare foarte interesant că aproape toţi preopinenţii care s-au pronunţat în favoarea disciplinei fizice au folosit diverse diminutive - pălmuţă, funduleţ etc.

Oare ce resort psihic vă împiedică să folosiţi termenii obişnuiţi - palme, bătaie ? De ce "pălmuţă" ? Oare nu pentru că încercaţi, în mod inconştient, să bagatelizaţi şi să atenuaţi semnificaţia reală a acestor termeni ?

Şi acum, pentru că vorbim despre modul în care se schimbă nivelul de acceptare a violenţei, haideţi să vedem - cine trage linia, şi unde ? Unde tragem linia dintre "o pălmuţă la funduleţ", după cum vă exprimaţi D-vs. sau iniţiatorul topicului, şi mai multe palme, sau o bătaie cu cureaua ? Sau cu nuiaua despre care vorbeşte Biblia ?

La câte "pălmuţe" tragem linia, ieşim din teritoriul acceptabilului şi intrăm în teritoriul abuzului ?

Sau, la câte nuiele ?

La câte curele ?

Dar, ştiţi ceva, eu zic să renunţăm la toată povestea asta cu semantica... pentru că în limba română, cuvântul bătaie a avut întotdeauna acelaşi sens - a aplica unei alte persoane lovituri, cu scopul de a-i produce suferinţă fizică. Iar dacă un părinte nu e în stare să-şi educe copii fără bătaie, are o problemă.

Normal ca se produce o bagatelizare a bataii, este absolut evident, prin faptul ca se numeste palmuta, se incearca adormirea constiintei parintelui vinovat.

Are o problema clara, acel parinte, normal ca este foarte usor sa ii dai una si sa crezi ca ai rezolvat problema decat sa incerci sa explici unele lucruri.