De la resemnare la acceptare

Avand in vedere ca acest topic este despre resemnare si acceptare ar fi o idee sa fie adusa in discutie cartea lui Iov. Este mai mult decat potrivita pt aceasta tema. Pe acest topic au comentat multe doamne si domnisoare si as avea o intrebare pt ele, din perspectiva cartii lui Iov.

Pana recent am trecut mereu cu vederea un detaliu din aceasta carte. Dupa cum stim dreptul Iov este lovit pe rand de o serie de nenorociri, una dintre ele fiind de-a dreptul cumplita: moartea copiilor sai intr-o singura zi. Cu toate acestea sotia lui Iov nu apare in descriere la acest moment, care ar fi terminat-o pe orice mama. Ea apare in descriere, cedand durerii, abia in clipa cand insasi Iov este lovit de o boala cumplita. De ce apare tocmai la acel moment? A fost acel moment punctul culminant al suferintei ei cand a cedat? De ce nu a cedat cand i-au murit toti copii, clipa in care, sa recunoastem, orice mama ar fi la marginea prapastiei? Am citit recent o explicatie a unei cercetatoare biblice pe aceasta tema care motiva asa momentul revoltei ei:

,,Atat timp cat sotia lui Iov a putut lua parte la suferintele sale, ea le-a suportat brav, dar indata ce Iov patrunde intr-un nou cuptor al suferintei, in care ea nu mai are acces, curajul o paraseste. Pentru ea singura tragedie pe care nu o poate suporta este cea pe care nu are voie s-o imparta cu sotul ei".

Cum vedeti aceasta opinie?