Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Atenţie la cadru!
Din capul locului circumscrii evaluarea teoriei păsihanalitice unui cadru care de fapt e cuprins în psihanaliză, ca fenomen mintal, şi nu o cuprinde!
Orice fapt de cunoaştere se validează ori ba printr-un cadru superior lui. Care să îl conţină! Dincolo de limitele fenomenologice proprii funcţionării curente.
Or, e dovedit şi iar dovedit (vezi lupta lui Nietzsche cu terapeutul lui pentru a frânge cadrul de oţel care îl ţinea prizonier în nebunie) că a te abandona conţinătorului nu e lucru uşor.
Freud era smerit.
Când vei înţelege aceasta îl vei asculta şi urma, acolo unde el chiar are ceva de spus. Restul e altă mâncare de peşte. Freud nu e sfânt, nici preot. E doar un om care a trăit fără să facă umbră pământului. Ar fi bine să îi dăm atenţia cuvenită, fie şi cu scepticism - dar nu cu înfumurare tâmpă şi cu negare etc. etc.
*
Te rog să mă ierţi, frate, dar aş vrea să mă opresc aici. Azi am vorbit prea mult.
Doamne ajută!

Sa ma bag, sa nu ma bag... Iata cum apar mici provocari care... cine stie unde mai duc...
Despre Freud am auzit vorbindu-se de cand eram tinerel. Si cum tare mult imi mai placeau ratacirile legate de vise mai ales, citeam sporadic cate ceva, fara pretentii de studiu adancit si le luam drept invataturi de capatai, fiindca acest om era considerat o somitate in materie. Tarziu, mult mai tarziu, influentat de niste trimiteri directe, am cautat sa-l descopar cu adevarat pe Freud, in perceptia mea de acum. M-am straduit mult, dar in final am inteles ca de fapt... nu l-am inteles deloc. Ca om. Smerit? Oare. Nu doresc nici pe departe sa intru in polemica fiindca nu stapanesc deloc subiectul, si multe detalii semnificative le-am si uitat fiindca nu faceau parte din ceea ce mintea mea dorea sa retina. Stiu ca a fost o maaare victima a conjuncturilor si a obsesiilor bolnave. Stiindu-ma slab, incercam sa-mi studiez anumite reactii, anumite porniri, anumite limite, prin prisma teoriilor lui, si chiar voiam sa-i pot da dreptate, fiindca nu eram pornit in vreun fel impotriva studiilor lui. Si totusi de cele mai multe ori mi se pareau atat de aberante incat parca eram un copil care l-a surprins pe Mos Craciun pe plaja!... Repet, asta cu mintea mea de-acum, cand viata si intamplarile ei au un sens prin fiinta dumnezeirii din noi, sau prin lipsa acestei dumnezeiri de care ne indepartam, nu fara ajutorul implicit al vrajmasului. De aceea spun ca nu l-am inteles ca om. Omul care nu-si percepe dumnezeirea, isi cladeste toata argumentatia pe NIMIC, iar la prima boare de Adevar, totul se naruie ca o superba sfera de papadie peste care trecut un iepuras jucaus...
Iarta-ma frate Cezar. Cu siguranta nici nu trebuia sa ma bag in discutie si tare ma tem ca va trebui sa reiau personajul Freud in vizor, ca sa-mi revizuiesc acele pareri care atunci l-au scos definitiv din fruntea celor care trebuiesc luati in serios!...