Alternativa la cardurile de sanatate cu cip

Ovidiu,

Scriai asa:
,,Părerea mea, nu îţi este de folos să îndrepţi preotul, ierarhul, chiar dacă am pleca de la premisa că aceştia ar fi în greşeală. Dacă doreşti să vindeci pe cineva de vreo boală află că cel bolnav are mai multă nevoie de îngrijire, decât mustrare, de dragoste, decât de ură, de pace, decât de tulburare, de milă, decât de neîndurare. Când copilul tău a căzut şi s-a lovit, ce faci? Îl mustri că nu a fost atent? Sau îi pansezi rana şi te rogi lui Dumnezeu să-l vindece?

Îndreaptă-ţi toată râvna ta împotriva păcatului din tine şi vei aduce mai mult folos, atât pentru tine cât şi pentru Biserică al cărui mădular pretinzi că eşti. Îndreaptă-te pe tine şi mulţi se vor îndrepta în jurul tău. Apoi, nu uita că noi nu sutem sfinţi, ci păcătoşi."

Sfintii spun ca numai Dumnezeu este in masura sa schimbe parerea unui om. Cuvantul trebuie sa ajunga si la inima aproapelui si numai Dumnezeu il poate sadi acolo. Noi singuri nu putem face absolut nimic, din pacate. Daca vrea, Dumnezeu ne poate povatui si printr-un om pacatos:

Viata Sf. Efrem Sirul
[SIZE=4],,Odată îşi lăsă patria şi aceasta fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Avraam, a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru închinăciunea sfintelor moaşte, care erau întru dînsa, iar pe de alta, pentru întîlnirea cu un oarecare bărbat dintre cei cuvîn-tători, ca să ia model de viaţă de acolo. Acest lucru îl cerea de la Dumnezeu, adesea, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Stăpîne al tuturor, învredniceşte-mă ca, intrînd în cetatea Edesa, să mă întîlnesc cu acel bărbat, care va fi puternic a-mi grăi cele spre folosul sufletului". Astfel rugîndu-se, cînd a ajuns la porţile cetăţii, era îngrijorat: cum adică se va apropia de acel bătrîn, ce va afla de la dînsul şi ce folos va dobîndi?
Deci, călătorind astfel cu aţintirea minţii, o femeie îndată îl întîmpină şi aceasta era desfrînată. Negreşit al lui Dumnezeu lucru era acesta; căci pentru cele bune, de multe ori le rînduieşte tainic pe cele potrivnice. Deci, sfinţitul Efrem, astfel întîlnind pe desfrînata, stătea uimit oarecum, căutînd către dînsa, mîhnindu-se şi pătimind întru sine cu sufletul, că nu i s-a împlinit cererea după rugăciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea văzîndu-l, iarăşi privea la dînsul cu ochi necuvioşi. Şi fiindcă astfel multă vreme se priveau unul pe altul, vrînd s-o ruşineze şi întru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te ruşinezi, o! femeie, privind la mine cu ochii aţintiţi?" Şi aceea zise: "Dar mie aşa mi se cade a privi la tine, că din tine şi din a ta coastă sînt luată. Iar ţie ţi se cade a te uita nu către noi, ci în pămînt, din care ai şi fost luat".
Acestea auzindu-le Efrem a mulţumit şi femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, şi lui Dumnezeu cu fierbinţeală îi înălţa mulţumire; care chiar prin cele fără de nădejde de multe ori poate face lucruri bune."
Sursa:

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsi...rem_sirul.html

[/SIZE]