Ovidiu, reiau citatul postat de tine.
"Monahul trebuie foarte mult sa se pazeasca de rava trupeasca si sufleteasca, ce se infatiseaza la aratare ca evlavioasa, iar de fapt este nesocotita si stricatoare de suflet. Oamenii din lume si multi dintre cei ce duc viata monahiceasca, datorita nestiintei lor, lauda mult o asemenea ravna, nepricepand ca izvoarele ei sunt parerea de sine si trufia. Aceasta ravna ei o preama*resc ca ravna pentru credinta, pentru evlavie, pentru Biserica, pentru Dumnezeu. Ea consta in osandirea si acuzarea mai mult sau mai putin aspra a celorlalti, pentru greselile lor in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti. Amagiti fiind de o falsa conceptie despre ravna, ravnitorii lipsiti de intelepciune socot ca, lasandu-se in voia acestei ravne urmeaza Sfintilor Parinti si sfintilor mucenici, uitand ca ei - ravnitorii - nu sunt sfinti, ci pacatosi." - Sf. Ignatie Briancianinov
Delicata problema! Imi pui trufia la incercare. Voi incerca sa ma strecor printre cuvinte.
Una e sa spun ca X e mincinos pentru ca m-a mintit pe mine sau pe altcineva si alta e sa spun ca X e un crestin bun, doar ca aici si aici greseste cu buna stiinta sau din nestiinta, aducand prejudicii credintei ortodoxe! Iau ca repere sfintii si imi argumentez spusele cu cuvintele lor, de aceea trag nadejde sa nu ma pedepseasca Dumnezeu prea tare, daca gresesc scriind. In fond, e vorba despre mantuirea mea si a celor dragi mie. Si nu e gresit ca pacatului sa-i spun pacat si sa lupt cu acesta. Insa pe pacatos, da, trebuie sa-l las in grija lui Dumnezeu. Ma straduiesc.
|