Lumanarea

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Aici nu știu ce să spun, frate Zaharia. Într-un fel ai dreptate, în alt fel, nu. Tot cu tristețe observăm în jurul nostru că deși avem același duhovnic, avem trăiri diferite. Ba mai mult, unii nici nu se mulțumesc să aibă duhovnic un preot mirean, ci își aleg unul "mai cu har" după unele opinii demne de luat în seamă, și acolo merg regulat să se spovedească. Dacă o fac asa cum trebuie nu știm noi. Si nici ce înțeleg ei din glasul plin de blândețe al bătrânului monah, dar rezultatul este total diferit de la un credincios la altul. Oare nu se roagă duhovnicul la fel pentru toți?
Am văzut deasemenea și preoți oarecum controversați, având anumite metehne... Si în timp ce unii ii judecă și ii evită, alții spun cu mâna pe inima că au simțit mare ajutor prin rugăciunile lor. Eu cred că ține de ce-i inima fiecăruia, pentru a ajunge să se bucure de tot ce-i oferă Dumnezeu. Dacă avem (încă) un anumit duhovnic, probabil ne este îndeajuns pentru strădania, osteneala și smerenia noastră. Dar de cele mai multe ori nici măcar nu merităm duhovnicul pe care îl avem, întrucât nu-l "vedem" cu inima, ca pe un real slujitor al lui Dumnezeu, ci ca pe un seamăn al nostru cu care eventual ne putem întâlni la plajă sau la fitness.

Si daca de multe ori pe duhovnic nu il vedem cu inima(fara ghilimele deloc!), atunci cind este doar in postura de preot slujitor si trebuie sa se impartaseasca fara post, fata de mireni care trebuie sa tina post, cum il mai vedem ?
Ca pe cumatrul nostru sau ca pe cumatrul de cuscru vitreg ?
De la emulatia simandicoasa si ochii dati peste cap si pina la pacatul invederat nu este decit o palma de timp si gind !