Presedinte protestant ?!

[aubergine]

În prealabil postat de CristianR

Într-o rugăciune îi cerem lui Dumnezeu să ne păzească „și de războiul cel dintre noi”. Cum să ne apere, însă, dacă noi îl provocăm? Cu adevărat, bine zice Yasmina, că de aceea sunt românii atât de dezbinați în străinătate; pentru că cel mai mare dușman al românului este fratele său.

Dacă au plecat, cu siguranță le este și greu, și cu siguranță dor, căci altfel n-ar ține să păstreze legătura cu noi, cu țara și cu limba lor, cu credința lor, inclusiv prin intermediul acestui forum. Poate că nu sunt de invidiat. Eu nu mi-aș dori să fiu în locul lor, să trăiesc departe de neamul meu și de țara în care mă simt acasă.

Și nu cred că trebuie judecați pentru alegerea pe care au făcut-o, indiferent de motivele pentru care au plecat. Cei mai mulți dintre ei sunt oameni care luptă și muncesc din greu, având acolo o concurență mai serioasă decât aici.

De folos ne-ar fi și nouă, iar pentru ei o mângâiere, să le arătăm că le suntem frați/surori, iar nu dușmani. De prea multe ori am văzut pe acest forum creștin un spirit de excludere a „celuilalt” pe diverse motive: că-i ateu, că-i eretic, iar acum că a plecat din țară.

Suntem mai săraci cu fiecare om pe care îl îndepărtăm. Raiul este cu atât mai fericit, bucuria din el este cu atât mai mare cu cât în el vor fi mai mulți oameni.

Sa nu ii judecam, dar nu uitati ca nici ei nu trebuie sa judece. Cazurile sunt diverse, multi pleaca pentru ca intr-adevar nu gasesc nimic de lucru si au copii de crescut, datorii etc etc. sunt cazuri si cazuri. Dar altii pleaca pentru mai multi bani, sau din prea multe fite.
De exemplu, am o cunostiinta care a refuzat ani la randul sa lucreze in tara, pentru ca i se parea injositor sa fie vanzatoare. Acum sterge batranii la fund in Anglia. Spuneti si d-voastra ce e mai urat un job de vanzatoare, dar macar in tara ta, e mult mai curat si decent, fata de jobul pe care il are acum.