Citat:
În prealabil postat de Mihailc
Ioane, iartă-mă, n-am intenționat o clipă să te rănesc cu intervenția mea. Mă simt acum ca un inchizitor care a smuls pocăința cuiva sub tortură și chiar nu mă identific deloc cu o asemenea poziție aberantă. Dacă poate fi bun la ceva forumul ăsta, mă gândesc în primul rând că ne oferă tuturor un mijloc de a ne pune pe gânduri unii pe alții, să nu ațipim cu certitudinile noastre dragi în brațe și să pățim ca fecioarele neînțelepte din faimoasa parabolă. Mai avem multe de învățat, cu siguranță și mai multe de dezvățat, ideea e să ne mișcăm cumva în direcția lui Hristos, târăș-grăpiș în coate și genunchi, cu viteza melcului dar fără oprire sau abateri pe căi greșite. N-avem ce face, ca să ajungem cândva fluturi sprinteni și frumos colorați în grădinile Domnului nu putem evita experiența omizii.
Înțelegerea corectitudinii raționale a hristologiei nu ne face neapărat mai buni ortodocși și nici nu ne dă acces către o autostradă spre Împărăție. Tot pe cărarea îngustă și primejdioasă avem de urcat, unii lângă alții ținându-ne de mâini ca să nu cădem în prăpăstii, uneori purtându-i în cârcă pe cei neputincioși alteori fiind purtați noi înșine în cârcă de cei care ne iubesc cu tot cu infirmitățiile noastre. Ne mai călcăm pe bătături din neatenție, mândrie, prostie sau poate chiar din dorința egoistă de a înainta mai repede, suntem supărați pe moment, dar învățând din greșeli și iertându-ne din toată inima continuăm să mergem împreună spre Acasă.
|
Nu-ți face griji, Mihai, intervenția ta a fost cu totul binevenită și am primit-o cu recunoștință. Eram un pic buimac și mi-a prins bine o tragere de mânecă.
Mă gândeam azi că doctorul bun folosește bisturiul, uneori, apoi spală, dezinfectează și la sfârșit bandajează și alină durerile post-chirurgicale. Cam asta văd că făcuși....:)
Ar merge și o comparație cu ortopedia, reparația luxației se însoțește și de unele dureri, apoi, odată reașezată articulația, pacientul e îndemnat să pășească din nou, fără teamă de durere...:)
Mulțumesc pentru ajutor, încă o dată. Domnul să te răsplătească, frate, pentru fapta ta bună!
P.S. În Numele Trandafirului, film care mi-a plăcut, era un inchizitor acolo, un fost inchizitor. Nu mi-a displăcut prea tare, de fapt mi-a plăcut mult. Unii inchizitori nu au fost așa răi, se pare.