"This is Romania!" (Aceasta este Romania)

In secolul 21, intr-o tara crestin ortodoxa („Conform recensământului din 2002,1 18.806.428 de cetățeni, reprezentând 86,8% din populație, s-au declarat ortodocși” [http://ro.wikipedia.org/wiki/Religia...n_Rom%C3%A2nia ] niste oameni (doamne, femei, poate chiar mame – deci datatoare de viata – acele fiinte care, la un moment dat au simtit in launtrul lor o minune, VIATA, ca un falfait de aripi, un fel de : hei, mama, sunt aici si stiu ca tu ma aperi si mai simt ca ma iubesti...) asteapta, mai in gluma mai in serios, sa mai apara un calau asemenea lui Vlad Tepes (un fel de precursor al lui Hitler) care sa faca ce? Sa omoare oamenii pacatosi...

E ca o molima intre crestini, sa se lupte cu pacatosii; cand ar trebui sa se lupte cu pacatele lor si ale celorlalti. Pacatele, nu stiu cum se-ntampla, se aduna doar pe la altii.
Si atunci, in mod firesc ALTII trebuie sa fie omorati ca sa dispara răul din România, tarisoara pentru care se plange si se sufera pe peste tot, pe mai toate meridianele globului.

Cam asa se intampla, patriotismul, dragostea de tara, intelegerea sau NU a nevoilor neamului se pare ca este mai clar explicata si mai cu adevarat traita/simtita de aceia care nu mai locuiesc in minunatul spatiu mioritic, carpato-danubiano-pontic.

Nu ca ar fi un pacat sa pleci acolo unde poti sa-ti castigi painea. Pentru că cei mai multi care pleaca in lume, merg sa castige „painea” .

Spunea marele nostru Nicolae Iorga: „În societatea modernă se câştigă banii numai prin bani. Prin muncă se câştigă pâinea.”

Cei care au plecat in lume au cautat o slujba, un serviciu pe care aici nu l-au gasit. N-au plecat dupa masini Lamborghini. Alea [(lamborghinele) + palatele, castelele, terenurile intra/extravilane, castigate sau pierdute la table (am aflat ieri ca omul milostiv al anului, domnul Gigi Becali, a castigat un teren la table; si din asa bani "curati, "munciti" - zarul e greu frate, e tehnica mare - poate a facut si milostenie; ca asa-i pe la noi; ca doar crestini suntem) se castiga aici, in vatra tarii.

Tara pe care nu ne-o vindem dar nici n-o pastram. Nu ne-o vindem dar nici n-o dezvoltam. Doar o distrugem. Tara in care mai tot timpul auzi, spunandu-se cu obidă-n glas „ce ne fac ăştia!Unde ne-au adus ăştia”! Care ăştia? Cei de acum, de acum 4 ani, de acum 8 ani, de acum 12 sau 18 sau 23 de ani?

Cine a distrus totul? Sa fii venit Europa ? Sa fii venit strainii? Nu cumva totul a fost distrus de noi si-ai nostri; adica toti aceia care au fost alesi de NOI, poporul. Si atunci de ce ne mai suparam? Ce am votat, asta ducem in spate.

Dar as intreba, fara dorinta de a mi se raspunde, nu asta e esential; doar asa, ca un exercitiu de sinceritate cu noi insine. Ce face fiecare, indiferent unde ar trai, sa reprezinte tara numita România? Cam ce inseamna pentru fiecare dintre noi sa fii patriot, sa-ti respecti tara, sa-ti iubesti neamul, sa nu denigreazi România?

Doar sa storci ceva lacrimi din cand in cand visand colorat la costumele nationale pe care nu le mai poarta nimeni?
Parca e cam putin.