Sfintii Zilei

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Biserica Ortodoxă Română îl pomenește pe 11 iunie în calendarul său, pentru prima dată, pe Sfântul Ierarh Luca, Arhiepiscopul Crimeii.

Recunoașterea canonizării sale în Biserica noastră a fost făcută de Sfântul Sinod, în septembrie 2012.

Fragmente din cinstitele moaște ale acestui sfânt vindecător de boli se află în capela Institutului de Endocrinologie ”C.I. Parhon” și în cea a Spitalului Clinic de Urgență Floreasca, ambele din Capitală.

„Sfântul Luca al Crimeii, așa cum îi spune și titulatura, Arhiepiscop al Crimeii și mare făcător de minuni și doctor fără de arginți, a fost arhiepiscop al Crimeii, adică Ucraina de astăzi. A pătimit ca martir și a fost încercat în toate felurile de sistemul comunist. Sfântul Luca a trăit între 1871 până în 1961 când s-a mutat la Domnul. De asemenea, a fost un chirurg eminent și întâi de toate un creștin greu de egalat în lucrarea credinței”, a mărturisit Părintele Gheorghe Oprea, parohul bisericii Institutului Național de Endocrinologie „C. I. Parhon”.

Sfântul Ierarh Luca s-a mutat la cele veșnice în anul 1961. Va fi canonizat în anul 1966, pe 18 martie, cinstitele lui moaște fiind așezate în Catedrala ”Sfânta Treime” din localitatea ucraineană Simferopol.

Din fragedă tinereţe a descoperit şi a trăit sensul duhovnicesc şi adevărat al vieţii. A studiat ştiinţa medicală, a fost hirotonit preot şi episcop şi s-a dăruit pe sine slujind poporul îndurerat al lui Dumnezeu, tămăduind, învăţând, mângâind, călăuzind.
Deseori auzim în jurul nostru, şi repetăm şi noi, că lumea s-a stricat, răul stăpâneşte, societatea noastră a devenit o junglă. Susţinem chiar că pentru toate relele care se întâmplă în noi şi in jurul nostru de vină este societatea noastra rea. Uităm însă că societatea e formată din noi - oamenii. Şi dacă societatea este rea, răspunzătorii principali suntem noi, care prin faptă şi cuvânt proiectăm răul ca model de viaţă.
Iar dacă societatea noastră proiectează răul, există şi o altă societare, Biserica lui Hristos, care proiectează altceva: Sfântul. Nu e întâmplător că zilnic Biserica noastră prăznuieşte unul sau mai mulţi sfinţi, chemându-ne să ne apropiem de ei, să-i cunoaştem şi mai ales să imităm viaţa lor sfântă.
S-a afirmat foarte corect că Biserica noastră este atelier de sfinţenie. Şi, într-adevăr, secole de-a lungul nu a încetat să găsească sfinţi în toată vremea şi în tot locul. Încă şi în epoca noastră antiduhovnicească.
O astfel de creaţie suprafirească a Bisericii noastre ortodoxe este şi contemporanul nostru - Sfântul Arhiepiscop şi doctor Luca. A trăit într-o perioadă tragică a Bisericii Ruse. Din fragedă tinereţe a descoperit şi a trăit sensul duhovnicesc şi adevărat al vieţii. A studiat ştiinţa medicală, a fost hirotonit preot şi episcop şi s-a dăruit pe sine slujind poporul îndurerat al lui Dumnezeu, tămăduind, învăţând, mângâind, călăuzind. […]
Credem că viaţa Sfântului Luca este o mărturie preţioasă şi are mult de dat tuturor credincioşilor, dar îndeosebi doctorilor, atât ai sufletelor cât şi ai trupurilor.
Ieronim, Mitropolit al Tebei şi Levadiei