Ce veti face pe 21 decembrie?

[Florin-Ionut]

Timpul a zburat şi iată că 21 e vinerea ce vine. După ce am văzut pe net destule clipuri cu testele de acceptanţă care s-au făcut în ultimii ani pentru a pregăti cum se cuvine trecerea oficială la aşa-zisa perioadă „New Age”, teste acustice de genul trîmbiţelor Apocalipsei, teste vizuale „Blue Beam” (nori de forme ciudate şi cu culori interesante, siluete gigantice pe cer, doi sori în timpul zilei etc) şi teste cu cutremure artificiale produse de instalaţiile „HAARP”, după ce am citit materiale cu presupusele etape care fac tranziţia către sfîrşitul ce va să vină, am ajuns la concluzia că e bine să mă pregătesc dinainte pentru grelele ispite ce vor începe.

În ordinea importanţei:

• Trebuie să ne spovedim şi să ne împărtăşim pînă pe 21.

Deşi recent m-am întîlnit cu duhovnicul pentru asta, îl voi mai căuta o dată spătămîna ce vine. Perioada ce urmează va avea un mare impact asupra creştinilor, slăbindu-le credinţa. Probabil că mulţi preoţi vor cădea în apostazie şi într-un viitor nu prea îndepărtat, oamenii vor avea dificultăţi în a găsi biserici autentic ortodoxe şi preoţi care să-i dezlege şi să-i împărtăşească.

Soluţia ar fi să ţinem aproape cu cei de o credinţă cu noi, să ne întărim unii pe alţii, să-i ridicăm pe cei mai slabi care nu vor şti ce se întîmplă, să păstrăm legătura cu duhovnicii, să avem un preot mereu aproape. În cazuri de viaţă şi de moarte şi în lipsa preotului, să nu uităm că noi înşine avem posibilitatea de a-i spovedi pe cei ce urmează să plece la cele veşnice, că putem boteza copiii sau pe cei mari nebotezaţi cu apă sau chiar cu pămînt în lipsa apei. Să avem la îndemînă o carte cu rugăciuni, Biblia şi cele mai importante cărţi din casă ce aparţin de Sfînta Tradiţie.

• Trebuie să facem provizii de apă.

Apa e mult mai importantă ca mîncarea. La noi în oraş, în fiecare cartier este cîte o fîntînă forată, exact pentru situaţii de criză. Dar fiind iarna, de multe ori robinetele sînt blocate şi trebuie să aşteptăm dezgheţul. Eu apă de la chiuvetă nu consum, dar pentru viitor nu va fi vorba despre aşa zisele mofturi, ci de faptul că s-ar putea să nu mai ajungă în casele noastre dacă se taie curentul de exemplu.

Depozitarea apei pentru timp îndelungat nu este deloc simplă, dar din cîte am înţeles cel mai indicat e să o păstrăm în recipiente din sticlă. Puţini îşi permit damigene (50l – cam 130 de lei) sau chiar recipinente profesionale pentru apă (300l – 450de lei), dar există metode mai ieftine care nu ştiu dacă sînt bune pe termen lung (butoaie de 220l – 90 de lei) sau chiar sticle (din sticlă) de orice fel cu dopuri de plută sau banalul butoiaş de 10l care e cam 6 lei la supermarket. E mai puţin riscant să pui apă potabilă, pentru consum, în recipiente mai mici şi multe, căci dacă se strică vreo cîteva nu e ca atunci cînd se strică un butoi de 200-300 de litri.

• Trebuie să avem o sursă auxiliară de căldură.

Fiind iarnă, se apropie temperaturi foarte scăzute. Majoritatea celor de la oraş avem centrale pe gaz, care nu funcţionează dacă lipseşte curentul electric sau gazul. Noi trăim într-o ţară ortodoxă, deci sîntem o ţină principală pentru cei care urmăresc devierea noastră de la dreapta credinţă. Mă gîndesc că va fi şi prin zona noastră cel puţin un curemur artificial care să ne zdruncine credinţa, mai ales că avem şi vecini ortodocşi în ţările din jur. Dar chiar dacă nu va fi nimic la noi, furnizorii de gaz pot închide ţeava pe motiv de siguranţă şi putem rămîne pe rezervele naţionale – dacă or fi existînd. Oricum, văd două soluţii concrete în acest caz (fără gaz, fără curent): soba pe combustibil solid sau folosirea buteliilor de aragaz. La bloc e mai complicat cu evacuarea fumului, dar încă mai sînt apartamente care au acces la coşuri de fum. Altfel, fuga la ţară la părinţi şi la bunici – care îi aveţi aproape.

• Trebuie să şi mîncăm, măcar din cînd în cînd.

Chiar de nu va fi nimic începînd cu 21, lumea va rade tot din magazine şi pentru o vreme vom trăi pe resursele din cămară. Dar dacă va fi ce se presupune, banii nu vor mai avea mare valoare începînd cu sărbătorile, transporturile vor fi afectate, magazinele şi pieţele se vor goli în scurt timp. Vom vedea.

Voi da o listă cu alimente care rezistă pe perioade mai mari de timp:

- miere de albine de diverse tipuri
- nuci, castane şi alune crude şi în coaja lor
- fistic, migdale şi orice fel de seminţe găsiţi
- făină (de grîu, orz, ovăz, secară, porumb, soia, năut, hrişcă şamd)
- boabe crude de soia, hrişcă, mei, năut, linte şi fasole de mai multe culori, amaranth, quinoa, orez şamd
- paste făinoase
- fructe uscate de goji, merişoare, prune şamd
- cartofi
- mere
- murături de tot felul (nu uitaţi să pitrociţi varza :) )
- diverse conserve după gust şi preferinţe
- compoturi de fructe
- dulciuri (pe care le recomand numai în situaţii-limită)

Cineva care se spovedeşte la un duhovnic foarte îmbunătăţit din inima ţării, la care şi ierarhii se mărturisesc, mi-a povestit că acel preot-călugăr i-a dat un sfat, insistent, să facă provizii pentru a trece de iarna asta. Mi s-a părut cel puţin interesant acest lucru, mai ales că după descrierea respectivei persoane acel duhovnic este „un sfînt în viaţă”, iar persoana face periodic 900 de km dus-întors pentru o spovadă la el.

• Trebuie să ne protejăm familia.

Da, oamenii din jurul nostru în general nu ne sînt prieteni în situaţii de supravieţuire. Fiecare e pentru el şi pentru familia lui. Dacă va fi război civil, dacă nelegiuiţii se vor aduna în găşti pentru a supravieţui în jungla urbană, trebuie să te aperi. Foamea le va întuneca raţiunea. Citeam în ziar că în oraşul meu sînt mii de oameni care deţin arme de foc. Ce faci dacă îţi bat unii ca aceştia la uşă? Te pregăteşti din timp în mod corespunzător sau măcar încerci să faci asta.

Scria pe un forum cineva care practică tirul cu arcul ca sport că a vrut să-şi cumpere unul pentru el. N-a reuşit, deoarece arcul e considerat ca armă letală şi trebuie să ai autorizaţie de la poliţie care nu ştiu pe ce criterii se acordă... Deşi oricine are în casă cuţite cu lama mai lungă de 10 cm care sînt cît de letale se poate să fie. Deci la capitolul ăsta nu ştiu ce să zic, decît că sper să ne păzească Domnul de ce e mai rău.

Acestea fiind spuse, vă doresc să nu vă pierdeţi credinţa, speranţa şi dragostea, indiferent ce urmează. Doamne ajută!