Parinti si copii, in aceeasi casa

În prealabil postat de AlinB

Scurt pe doi, depinde de caracterul parintilor.

Daca parintii au fost oameni de caracter si si-au crescut copii la fel, convietuirea poate fi o mare binecuvantare.

Daca nu (si din pacate cred ca de multe ori asta este realitatea)- poate merge pana acolo incat se ajunge aproape de semnarea actelor de divort.

Cuvantul "caracter" cred ca se subintelege - ascunde o realitate destul de complexa in acest caz.

Ce mult simpilifici lucrurile Alin! "Scurt pe doi!"
Esti într-o astfel de situație? Dacă da povestește-ne cum este.

În romane da, poate fi totul frumos. În realitate așa cum de altfel chiar tu spui se poate ajunge până la stricarea relației de cuplu. Dragostea exagetară în mod deosebit a mamei poate face adeseori mai mult rău decât bine.

Mie îmi place să să vorbesc despre lucruri cunoscute, trăite.
Hai să luăm un exemplu. Ai o vârstă și locuiești cu tovarășul de viață în aceiași casă cu mama care e batrână și care te iubește nespus. Te iubește atât de mult încât plânge când ții post negru, când îți faci canonul sau rugăciunile noaptea de teamă că te îmbolnăvești. Te iubește atât de mult încât stă trează până ce vii de la privegherea seara târziu și își imaginează numai accidente și nenorociri. E minunată că te iubește cineva atât de mult dar vrei să trăiești într-un anumit fel și nu poți ca să nu o superi. Vezi cumva aici lipsă de caracter? Nu este și totuși a apărut tensiunea.
Acesta e doar un exemplu din mii și mii care apar inerent între părinți și copii în aceiași casă.
Cu răbdare și cu multă dragoste se poate însă convețui.