Fratilor, de fapt stiti care-i paradoxul? Pentru preotul de la tara care are atat de putini enoriasi (si aia foarte batrani si saraci, ca uneori in loc de bani, ii dau parintelui o bucata de slanina...) incat ceea ce face el se numeste cu adevarat apostolat, ca si pentru medicul de la tara, care nu stramba din nas cand vine taranul transpirat, la consultatie, si care nu-i lasa bacsisul "ca la oras", ci ii pune pe birou doua mere, sau 10 oua... Pentru oamenii astia zic, mantuirea e mult mai "palpabila"...
Ziceam pe un alt topic despre parintele meu duhovnic care urmeaza sa aiba o operatie grea si extrem de scumpa, peste vreo doua saptamani... Ei bine, nici n-aveti idee cate suflete se framanta, doar-doar o muri, ca sa-i ia locul. Deja se trag sfori, deja se fac tatonari, deja vin persoane care nu au avut niciodata tangenta cu biserica respectiva, dar vor sa-l vada pe parintele cu ochii lor ca sa-si faca o parere daca e o chestiune de zile sau de ani... Oare acele persoane, cum si pentru cine se roaga?...
Cred ca pana la urma e bine sa nu fim in pielea unui preot fara parohie...
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
|