Discernamantul duhovnicesc

[sophia]

@Mirela - multumesc pentru raspuns.

Aoleu, da, acum am vazut ca ai scris in mesaj de lucrare. Eram cu mintea deja calata pe povestirile in sine, care m-au cam socat. Imi cer scuze.

Revenind la subiect.
Eu raman inca la nelamurirea mea:
Tot respectul pentru cei ce vad ceva in viitor, totusi nu reusesc sa inteleg de ce daca vad si stiu ce se va intampla, nu explica omului motivul pentru care ii indruma intr-un fel sau altul. Sau sa le dea si o solutie.

Sunt situatii de viata, in care pentru oricine este dureros sa ti se spuna: nu te casatori, sau nu-l lua pe ala /n-o lua pe aia, sau lucruri care sa-ti modifice radical viata si chiar sufletul.
Si daca stam numai sa ne ghidam dupa ce se va intampla, ar trebui ca toti sa ne ducem la fiecare decizie sa consultam un astfel de inaintevazator.

Pe vremuri asa se facea, mai ales la nivele mai inalte. Se consultau oracole si alte cele la fiecare decizie.

Bine, povestirea nu este asa clara.
Nu se stie daca tanarul deja avea pe cineva. Poate ca parintele nu putea sa-i spuna ca va muri curand. Si oare s-ar fi putut evita moartea (accident), sau era deja o boala.
Si in fond casatorindu-se n-a facut totusi asa rau, caci nu mai era singura nici mama si nici sotia/vaduva. La moartea lui se aveau una pe alta macar.

De aia spun ca este greu de dat sfaturi, mai ales daca nu ai solutii imediate.
Nu fa aia, in schimb poti face asa.

"Nu te casatori, asteapta!" De ce sa nu te casatoresti? Ce sa astepti? Care cale este mai buna?

In fond noi cautam solutii pentru prezent si nu pentru viitor...