intrebare pentru filocalicii forumului

În prealabil postat de Daniel_7

Parerea mea practica si sincera este ca nu trebuie sa-ti amintesti pacatele in amanuntul lor,ci doar faptul ca ai pacatuit.

Si cred ca Parintii nu spun sa-ti amintesti pacatele,ci sa le spovedesti si apoi sa nu le mai faci.Asa cred ca scapi si de amintirea lor.

Mai este un moment cand e bine sa iti mai reactivezi amintirea unui pacat savarsit anterior: atunci cand apare o stare de mandrie,pentru a te smeri.

Cred ca important pentru pocainta nu este amintirea pacatelor noastre,ci amintirea faptului ca Adam a gresit, ca putem gresi in orice moment(deci vigilenta),si mai trebuie pocainta pentru faptul ca omul a cazut din slava lui cea mare,si ea trebuie redobandita prin efort.

Efort care inseamna printre altele: asceza,rugaciune,milostenie,indepartare de lume si placerile ei etc.

De acord cu tine in ceea ce priveste constientizarea permanenta a starii de pacatosenie, dar Ioan Gura de Aur in omilia la Matei, ori Isaac Sirul in „cuvinte pt singuratici”, sau chiar Dimitrie din Rostov intr-un cuvant despre pocainta, vorbesc totusi despre amintirea pacatelor. Ioan Gura de Aur chiar recomanda ca acest lucru sa se petreaca in fiecare seara inainte de rugaciune.....in locurile pe care le-am pomenit ei nu se refera la amintirea starii de pacatosenie ci la amintirea propriu-zisa a pacatelor....