![]() |
![]() |
|
#18
|
|||
|
|||
![]()
Frate Ioan, mereu ma uimesti cu sinceritatea ta, esti curajos, ti-o spun fara laude, eu nu mai am atata curaj sa etalez public adancurile neputintelor mele... am facut-o si nu mi-a folosit, ba chiar mi-a daunat, mi-a lasat un gust amar pentru ca mai repede decat cuvantul circula gandul si prin gand cercetezi reactiile celorlalti, unii s-au smintit, m-au judecat, m-au criticat, altii (putini) m-au inteles in masura in care le-a fost dat sa inteleaga din perspectiva propriilor lor experiente. Am constatat ca detaliile e bine sa le rezerv pentru mine, dracii sunt vicleni si lucreaza neobosit sa strice orice intentie buna.. Nu e sfat pentru tine, nici obiectie, este trairea mea personala. Iti inteleg problemele si mai inteleg ca esti singurul care are toate datele din ecuatia ta, singurul in afara de Dumnezeu evident.. asadar tot din propria ta cugetare modelata de dialogurile cu tine insuti si cu ceilalti vei putea alege ce-ti este cu adevarat de folos.
Eu consider depresia un semn al unui suflet sensibil. Oamenii care nu se preocupa de sufletul lor, sunt lipsiti de depresii, au mereu cu ce sa-si umple viata dar un om care cauta in propriul intuneric pentru ca a simtit el ca intunericul e doar o zona care-l desparte de lumina, o zona pe care trebuie sa se inarmeze cu tarie ca sa o strabata, nu are cum sa nu cunoasca depresia. Depresia vine din nemultumirea cu propria stare despartita de Dumnezeu. Unii pot traversa acest ocean mai usor, sunt prea multi factori de amintit... personali sau nepersonali, genetici, pacatele stramosilor..... altii traverseaza mai greu, se ratacesc, se invart in cerc, disperarea creste, pierd rabdarea, isi pierd practic busola si atunci se poate vorbi de boala depresiei.. Dar cand tii nadejdea in suflet gasesti cararea mai usor, nadejdea te calauzeste. Sa nu pierdem nadejdea, e singura busola in intuneric. Poate am vorbit prea mult.. sunt multe de spus.. In legatura cu problema pusa de Vlad, eu cred ca astfel de momente sunt momente de "sesiune", de examen. Atunci esti cercetat si lasat fara materiale ajutatoare. Rabdare! Examenul trece, concentrare si valorificare a timpului, examinare atenta a gandurilor si rugaciune atat cat se poate... ca uneori nici nu poate fi vorba de asa ceva, fierbi ca intr-un cazan, de unde atata rugaciune... Doamne ajuta! |
|