Ce inseamna?

În prealabil postat de glykys

VladCat, cred ca ar trebui sa citesti niste omilii la Evanghelii, ca sa intelegi cum au talcuit sfintii Biblia, nu cum o talcuiesc forumistii. Gasesti ceva si in colectia PSB, pe net. Si nu uita ca ortodoxia tine mai mult de Sfanta Traditie decat de Biblie.
P.S. Verbul ala in greaca e chiar a uri, iar Evangheliile au fost scrise direct in greaca, nu au trecut printr-o traducere din ebraica in greaca, asa cum s-a intamplat cu VT. A, ca apostolii nu erau greci si ca transpun tiparele limbii lor in greaca sunt deja chestiuni filologice...

si eu cred ca a fost tradus corect din greaca veche. Probabil ca are origine aramaica, dar nu am auzit niciodata sa fie tratat ca una din traducerile care pot „scartai”...in toate scrierile bisericesti am vazut traducerea luata ca atare.

Tot pe aceeasi lungime de unda sunt si in ceea ce priveste Sfanta Traditie. Indiferent ce spun diverse catehisme din ziua de azi, care au ajuns sa fie mai mult sau mai putin ortodoxe, eu privesc Sf. Scriptura așa cum o privea Sf. Siluan:

„În ochii staretului ascultarea era o conditie indispensabila pt a progresa in viata duhovniceasca. Conceptia sa despre ascultare era in stransa legatura cu modul sau de a privi Stanta Traditie si Cuvantul lui Dumnezeu. El concepea viata Bisericii ca o viata in Duhul Sfant si Sfanta Traditie ca lucrarea neintrerupta a Duhului Sfant in Biserica. Ca prezenta vesnica si neschimbatoare a Duhului Sfant in Biserica, Traditia e temelia cea mai adanca a existentei ei. De asemenea, Traditia imbratiseaza intreaga viata a Bisericii pana acolo incat insasi Sf. Scriptura nu e decat una dintre expresiile ei.
De aici urmeaza ca daca Biserica ar fi lipsita de Traditia ei, ea ar inceta sa fie ceea ce este, caci slujirea Noului Testament e o slujire a Duhului, ea se face <<nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului Celui Viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii>>(2 Co 3, 3-6).
Presupunand ca dintr-un motiv sau altul, Biserica s-ar gasi lipsita de toate cartile: de Vechiul Testament si Noul Testament, de operele Sfintilor Parinti, de cartile liturgice, atunci Traditia ar reconstitui Scriptura, fireste nu cuvant cu cuvant, ci intr-un alt limbaj. Dar in ce priveste continutul ei esential, aceasta noua Scriptura ar continua sa fie expresia aceleiasi <<credinte predate sfintilor o data pentru totdeauna>> (Iuda 1,3) si manifestarea aceluiasi Duh ce lucreaza in chip neschimbabil in Biserica.
Sf. Scriptura nu este nici mai profunda, nici mai importanta decat Sfanta Traditie, ci, cum s-a spus deja, una din formele ei. Aceasta forma este din cele mai de pret, fiindca e usor de pastrat si de folosi; dar scoasa din torentul Sfintei Traditii, Scriptura nu va putea fi inteleasa corect de catre nici o cercetare stiintifica.
Daca e adevarat ca Sfantul Apostol Pavel avea <<mintea lui Hristos>>(1 Co 2,16), cu atat mai mult Biserica are aceasta <<minte>> ca una ce il cuprinde pe Pavel la sanul ei. Si daca scrierile Sf. Pavel si ale celorlalti apostoli consituie Sfanta Scriptura, atunci in cazul in care vechile Scripturi n-ar mai exista, noua Scriptura a Bisericii ar fi sfanta si ea. Fiindca, potrivit fagaduintei Domnului Dumnezeu, Sfanta Treime ramane in Biserica de-a pururea.
Cei ce resping traditia Bisericii si care, crezand ca merg la izvoarele Bisericii, se duc direct spre Sfanta Scriptura, merg pe o cale gresita. Nu Sfanta Scriptura, ci Sfanta Traditie este izvorul Bisericii. In cursul primelor decenii ale istoriei sale Biserica inca nu avea cartile Noului Testament si nu traia decat prin predanie- prin acea predanie pe care Apostolul ii indemna pe credinciosi sa o pazeasca (2 Tes 2, 15)
E un fapt bine cunoscut ca toti intemeietorii de erezii s-au sprijinit intotdeauna pe Sfanta Scriptura, cu diferenta insa ca o talcuiau <<in felul lor>>. Sfantul Apostol Petru avertiza deja impotriva primejdiei de a deforma sensul Scripturii prin interpretari personale(2 Ptr 3, 16).
Luati izolati, membrii Bisericii, inclusiv fiii si invatatorii ei cei mai buni, nu vor ajunge sa reuneasca totalitatea darului Duhului Sfant. De aceea, invataturile si scrierile lor pot avea unele nedesavarsiri, ba uneori chiar si greseli.
Dar in intregul ei, invatatura Bisericii, care e detinatoarea plinatatii darurilor duhovnicesti si a cunostintelor, ramane adevarata.” (Viata si invatatura staretului Siluan Athonitul, scrise de ucenicul sau arhim. Sofronie)

Acesta il consider a fi modul ortodox de a te aseza fata de Sf. Traditie si Sf. Scriptura. Cred ca reflecta bine ce ai vrut sa spui cu "ortodoxia tine mai mult de Sf Traditie". O aparenta problema ar fi faptul ca in zilele noastre, predania Bisericii e amestecata chiar de slujitorii ei, cu anumite invataturi sau `asezari` eretice. Cand spun ca e amesteca ma refer ca e prezentata pe post de "tot unitar" impreuna cu acele greseli cumplite...predania ramane insa vie in Biserica(si numai aici chiar daca lumineaza in jurul ei ca un far). Fiindca Hristos, vorbindu-ne de Biserica, ne-a promis ca "portile iadului nu o vor birui pe dansa" am nadejdea ca oricine ramane in Biserica si are cautare autentica, va fi indrumat de Dumnezeu catre torentul predaniei, predanie care nu va mai forma pt el niciodata un tot unitar cu vre-o greseala sau alta.

p.s.: voi tine in mod sigur cont de sfatul de a consulta omiliile Sfintilor Parinti. Oricat de folositoare ar fi sfaturile fratilor/(sau surorilor ) care au scris aci, probabil trebuia sa incep intai cu acele scrieri.