Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

La 5 aprilie 1553 (anul publicării cărţii Cristianismi restitutio), inchizitorul din Vienne, Mathieu Ory, cere audienţă cardinalului de Tournon :
— Iată două scrisori primite de curînd de un anume
Claude Arneys din Lyon. Ele îi sînt adresate de un alt
iionez, Guillaume de Trie, care e actualmente la Geneva
secretarul lui Jean Calvin.
Iată conţinutul frazelor care îl interesează pe inchiziŹtor : „E revoltător să mi se reproşeze că m-am convertit la religia reformată atîta timp cît se îngăduie prezenţa la Vienne, pe lîngă arhiepiscop, a unui eretic de calibrul lui Michel Şervet".
— Ah, exclamă rîzînd cardinalul, poftim, un eretic
care îl denunţă pe altul !
Mecanismul poliţienesc se pune totuşi în mişcare şi Şervet e arestat. Apărarea pe care o adoptă e de a nega eă este autorul lucrării Cristianismi restitutio.
— Lucrarea e semnată Villanueva. Nu e numele meu.
I se răscolesc hârtiile, se compară diverse scrieri. Nu
se găseşte nimic doveditor.
— Să scrie Claude Arneys rudei sale de la Geneva, hotărăşte inchizitorul. Să-I întrebe clacă nu are cumva in sprijinul acuzaţiilor sale nişte probe.
Guillaume de Trie răspunde, trimiţînd mai multe scrisori avînd un conţinut şi un ton foarte eretic, adresate anterior de Şervet lui Calvin. Calvin, pare-se, le-a înŹcredinţat secretarului său „numai cu mari şovăieli".
In tot acest timp, Şervet e ţinut în continuare închis, beneficiind de un tratament bun ; i s-a lăsat slujitorul, poate să primească prieteni. Intr-o noapte fuge. Ancheta va da de înţeles că autorităţile din Vienne au lăsat ele însele cheia în uşă. Nu ţineau să-I ardă pe medicul arhiepiscopului lor, lucru la care ar fi fost constrînşi după citirea scrisorilor lui Şervet adresate lui Calvin. Pentru a da totuşi o satisfacţie morală inchizitorului, se arde efigia lui Şervet, împreună cu cinci baloturi mari de cărţi ale sale.
Nimeni n-a putut pricepe de ce, după ce a stat ascuns patru luni şi s-a hotărît să plece la Neapoie, Michel Şervet s-a oprit la Geneva. E într-adevăr posibil să fi coborît la Hanul Trandafirului, să fi semnat în registru „Michel Villanova, medic spaniol" ? Avea oare un paşaport pe acest nume ? Singurul fapt cert este că a fost arestat în camera sa la cîteva ore după sosire.
Michel Şervet a stat în închisoare la Geneva la secret, lipsit de avocat, de la 13 august la 27 octombrie 1553, în timp ce membrii micului consiliu instruiau procesul său. Mucegăia în sensul propriu al cuvântului : „Păduchii mă mănîncă de viu, mi s-au rupt pantalonii, n-am cu ce să-mi schimb nici vesta, nici cămaşa. Frigul mă chinuie cumplit din pricina colicii mele, care generează şi alte mizerii de care mi-e ruşine să vă scriu".
în acest timp, judecătorii au scris la tribunalul ecleŹziastic catolic din Vienne pentru a li se comunica dosarul adunat de inchizitor împotriva lui Şervet. Nu mai încăpea îndoială că va fi condamnat la moarte ; sentinţa a fost pronunţată la 27 octombrie, Şervet fiind declarat „eretic, schismatic şi hulitor al Sfintei Treimi". La 20 august Calvin îi scrisese lui Farel : „Nădăjduiesc că Şervet va fi osîndit la moarte, dar aş dori să fie cruţat de grozăvia pedepsei". Odată sentinţa pronunţată, nu mai interveni. Moartea lui Şervet a fost cumplită. I se agăţaseră cărti de-ale sale în jurul gîtului. Pe cap i se pusese o coroană de pucioasă. Călăul aprinse rugul şi deodată răsună un ţipăt înfiorător : pucioasa se aprinsese şi flăcările muşcau din carnea obrazului.
Numărul condamnărilor la moarte şi al decretelor de surghiunire in timpul cît a dăinuit autoritatea lui Calvin la Geneva variază oarecum în funcţie de autori. Să spunem vreo şaizeci de execuţii prin ardere, prin sfîşiere în patru sau prin spînzurare şi ceva mai mulţi surghiuniţi.
Am văzut şi, din păcate, vom vedea încă şi mai mult în alte locuri, ceea ce dealtfel e evident, că bilanţul domniei celui ce a scris Instituţia creştină nu poate fi evaluat numai în torturi, execuţii şi alungări. După ce rugul lui Servet s-a stins, teroarea a mai scăzut la Geneva. Dar nu şi ordinea morală. Genevezii acceptau toate constrângerile, pentru că ele le ofereau lucrul la care incontestabil ţineau cel mai mult, şi anume ordinea în cetate. Geneva era preŹtutindeni vestită pentru puritatea moravurilor sale.
Calvin şi consiliul întemeiază universitatea, care avea să devină celebră sub conducerea rectorului Theodore de Beze. Studenţii din Franţa, Flandra, Scoţia, Anglia, Germania, Ungaria, Polonia, Italia, Spania şi, bineînţeles, Elveţia dădeau năvală. Sculaţi din zori. munceau pînă noaptea tîrziu. Unui tată care se interesa de progresele fiului său, Theodore de Beze i-a răspuns că tînărui nu era prea înzestrat pentru stadiu : după numai paisprezece ore de lucru în fiecare zi =c declara istovit. Drept care, Geneva a devenit „Roma protestantismului", de unde misionarii noii religii porneau spre toate ţările Europei.

Iată ce a înţeles Jean Calvin din Biblia lui:

ESTRAPÁDĂ s. f. 1. formă de tortură constând în a ridica pe condamnat la o oarecare înălțime cu o frânghie și apoi a-l lăsa să cadă cu brutalitate, de mai multe ori, până aproape de pământ. (< fr. estrapade)
http://dexonline.ro/definitie/estrapad%C4%83/paradigma



http://ro.wikipedia.org/wiki/Inchizi%C8%9Bie

Va urma?

Vă doresc Sărbători Fericite şi MÂNTUIRE, cu durere şi dragoste, Alexandru