Despre viclenia sectantilor

Cataline,am citit,este interesant ce spui,interesant este si finalul articolului lui Kuraev,dar,asa cum probabil anticipezi,eu am o alta opinie,bazata pe Biblie.Hristos nu a enuntat nici o exceptie de la damnarea adusa de hula impotriva Duhului Sfant.Prin speculatie interpretativa poti deduce,pe un rationament juridic,ca acolo unde legea nu spune nici nu interzice.Numai ca in acest caz este vorba de o interdictie expresa.Deci in situatia in care acesta interdictie este schimbata de o sursa extrabiblica,eu,asa cum iti imaginezi,o resping.La fel cum tu,din motive contrarii o accepti.

Apostolul Ioan ridica pana si obligatia de a te ruga pentru acel pacat,de moarte,impotriva Duhului,care nu se iarta: ,,Dacă vede cineva pe fratele său păcătuind - păcat nu de moarte - să se roage, şi Dumnezeu va da viaţă acelui frate, anume celor ce nu păcătuiesc de moarte. Este şi păcat de moarte; nu zic să se roage pentru acela."(I Ioan 5:16).

Din punctul meu de vedere lucrurile cu pacatul de moarte,cel de neiertat, stau cam asa,urmeaza o parafrazare.Avertismentul sever pe care Hristos il da carturarilor si faiseilor cu privire la hula impotriva Duhului Sfant este legata de controversa privind vindecarea orbului indracit si mut(Matei 12:22-37,Matei 9:34).Acuzat ca scoate demnoni cu ajutorul necuratului, zis ,,domnul dracilor"(Matei 12:24) Hristos le raspunde printr-o replica care este, fara indoiala,cel mai ingrozitor avertisment din tot Noul Testament: ,,De aceea va spun: orice pacat si orice hula vor fi iertate oamenilor; dar hula impotriva Duhului Sfant nu le va fi iertata. Oricine va vorbi impotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi impotriva Duhului Sfant nu va fi iertat nici in veacul acesta, nici in cel viitor."(Matei 12:31-32).

In versiunea lui Marcu avertismentul este si mai necrutator: ,,Adevarat va spun ca toate pacatele si toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta; dar oricine va huli impotriva Duhului Sfant nu va capata iertare in veac: ci este vinovat de un pacat vesnic." (Macu 3:28-29) si tot Marcu ofera si motivul pentru care Hristos le-a dat fariseilor acesta teribila replica: ,,Aceasta pentru ca ei ziceau: "Are un duh necurat."(Marcu 3:30).

Reiese clar din relatarea lui Marcu faptul ca a huli impotriva Duhului Sfant inseamna,de fapt,a-i atribui lui Satana lucrarile pe care le face Duhul Sfant.Din text reiese clar ca exista o recunoastere implicita din partea lui Hristos ca lucrarile pe care le savirseste sunt lucrarile Duhului Sfant.Gravitatea acuzatiei fariseilor la adresa Lui consta in faptul ca atribuinud-i lui Satan puterea cu care lucra Hristos,implicit fariseii l-au facut pe EL slujitorul diavolului.Hristos face aluzie la acesta logica atunci cand spune: ,,Si daca o casa este dezbinata impotriva ei insesi, casa aceea nu poate dainui. Tot astfel, daca Satana se rascoala impotriva lui insusi este dezbinat si nu poate dainui, ci s-a ispravit cu el."(Marcu 3:25-26).Chiar daca acuzatia fariseilor era indreptata direct spre Isus,EL nu o priveste ca o ofensa ce i-se aduce lui personal,ce smerenie absoluta.EL afima chiar ca oricine il vorbeste de rau va fi iertat,desigur daca se caieste,aici se poate aborda cainta,dar blasfemia impotriva Duhului nu i se va ierta niciodata.

Acesta se datoreaza faptului ca Hristos este singurul Mantuitor iar Duhul este singurul administrator al lucrarii mantuitoare a lui Hristos.A-i atribui lui Satan,dusmanul cel vechi al lui Dumnezeu,lucrarea pe care o va face Duhul,inseamna a-l priva pe Duhul Sfant de orice mijloc prin care EL il poate ajuta pe om sa obtina mantuirea savarsita de Hristos.Inseamna cu alte cuvinte,a intrerupe complet si definitiv accesul omului la Dumnezeu si al lui Dumnezeu la om.

Asa ceva,o asemenea abominatie,nu se iarta niciodata prietene,pentru ca mintea si sufletul care au putut gandi asta sunt deja in negura pierzaniei pentru totdeauna,pentru ca acest gen de gand sau de traire sunt specifice doar unui singur personaj.Satana.Iar pentru el nu exista cale de intoarcere sau de iertare.