M-am saturat ca Dzeu sa nu auda si sa nu vada!

[fallen]

Cateodata e nevoie de mult decat atat. E nevoie sa luam taurul e coarne. Desigur asta e mai usor cand o hotaraste altcineva in locul nostru, dar cu conditia ca hotararea sa fie si in asentimentul nostru. (De exemplu, daca zice al meu acum "hai sa operam iepurele, cu toate riscurile, eu o sa fiu de acord, pt ca asta imi doresc si eu; daca insa zice "hai sa-l eutanasiem, sau sa-i dam drumul pe camp", sau mai stiu eu ce, am sa protestez vehement si probabil va da si el inapoi; dar daca zice "nu stiu ce sa facem, hai sa mai asteptam, sa vedem ce se intampla," n-o sa faca nimeni nimic, cu regretele de rigoare, ca poate daca faceam ceva, era mai bine).

Pe de alta parte, eu stiu exact de ce s-a intamplat treaba asta. e un test pentru mine, sa vada cat ma ma tine "instalatia". Daca nu o fac, o sa fiu dezamagita si o sa-o interpretez ca un semn ca trebuie sa renunt la meserie (ba mai mult, o sa ma socotesc necredincioasa si nedemna de ajutorul Lui); daca o fac si iese bine, o sa fie o incurajare pentru mine si o dovada a maretiei Lui; daca insa o fac si nu iese bine, va fi o incercare ca sa vada daca Ii raman credincioasa.

Stiti ce "suparare" au multi medici in ziua de azi? Ca daca ei fac "eforturi supraomenesti" si rezolva un caz disperat, omul II multumeste exclusiv lui Dumnezeu, pe cand daca lucrurile ies prost, a fost, desigur, exclusiv vina doctorului, ca nu a facut ce trebuia.
Mai imi e frica de un aspect. Daca eu totusi gasesc un doctor bun, capabil sa faca operatia, si el imi spune "daca tu crezi in Dumnezeu mai mult decat in mine, du-te sa-ti faca El bine animalul"?