Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

CASA PĂRINTEASCĂ
de Léon-Pamphile Lemay

Când părul mi-a albit, când am îmbătrânit,
Am mai văzut o dată casa noastră de la ţară.
Şi plopul înalt ce se avântă spre cerul boltit
Şi grădina ce ţăruşii o înconjoară.

Sufletul mi-e încă în acele locuri frumoase
Unde am petrecut o tinereţe liniştită.
Am răscolit cenuşa în vatra de fum înegrită
Şi amintiri uitate au ţâşnit radioase.

Purtarea mea părea de neînţeles
Şi copii râdeau. Nimeni nu le-a povestit
Că umila lor casă cândva m-a găzduit

Iar când am plecat, întorcând capul ades,
I-am auzit spunând pe cei mici:
- De ce-a venit moşul ăsta să plângă pe aici?

Traducere de Pârvu Ana Maria

P.S. - Prezentul mesaj nu are nicio legătură cu anteriorul.
Postăm poezia pentru că ne place.