Nu stiu

Imi cer iertare daca voi fi putin cam piezis ca atitudine fata de ce s-a comentat aici. Ma refer in primul rand la Mara care spune ce spune si mai ales ca ea si-a calcat mandria iar el nu. Oare? Oare tocmai cand spui aceste vorbe, Mara, nu exprimi tocmai o mandrie ascunsa? Mara, iti pun o intrebare frontala: despre ce iubire vorbesti tu? ca mie imi pare, iarta-ma ca vorbesc atat de franc, ca mai degraba tu iti deplingi egoist pierderea decat impartasesti pe tema iubirii.
Care iubire, surioara?
Am suferit si eu, de copil, pe tema asta si cred ca nu e om care sa nu fi patimit din asazisa iubire. Dar de cand m-am facut mai maricel (acum am 43 ani), daca ma apuca durerile cu iubirea, iau frumos Epistola Sfantului Apostol Pavel, catre Corinteni, si citesc acolo despre Dragoste. Ma uit acolo, oftez si imi zic singur: fugi d-aici baiete, ca nu de iubire suferi tu ci de egoism posesiv. Uite aici ce spune Apostolul ca este iubirea! Si ma cert singur si imi mai potolesc asa nelinistea rea.
Apoi, eu nu imi vad de 11 ani persoana iubita, decat pe ascuns, prin forta unor imprejurari. Si nu e orice iubire, e dragostea mea de parinte fata de primul meu nascut, fiul meu. Uneori trec saptamani si nu il pot vedea, alteori aud ca e bolnav etc. In vacanta de vara trec lunile si nu stiu nimic de el... Crezi tu oare ca il iubesc mai putin pentru ca nu stau permanent nas in nas cu el? Crezi oare ca tremur de ciuda ca nu e cu mine? Crezi ca ma coplesesc spaimele si uit de Domnul sau cartesc? Nu, Mara, din fericire aceasta privare a mea de persoana iubita a spalat in mine dragostea de multe adaosuri murdare, a curatit-o, acum simt ca straluceste inlauntrul meu si parca ma simt apropiat de Dumnezeu, prin aceasta durere a lipsei de contact cu cel iubit.
Am iubit si eu, fete vreau sa zic, chiar de mai multe ori am trait experienta asta, dar acu stiu ca a fost o lunga ratacire a simturilor si a poftelor, in toate directiile nu doar sexual, si un rol au jucat multele mele prejudecati si modele lumesti.
Eu unul iau acum aminte la modelul de iubire pe care ni-l ofera Domnul. Acolo e modelul iar Apostolul dezvolta si fixeaza reperele-cheie.
Dumnezeu sa ne ajute sa iubim asa cum ii place Lui, nu noua...
Ma rog, cu gandul la dragoste, in primul rand pentru onestitate. Sa fim onesti cu noi insine, mai intai, pentru a candida la iubire.
Si sa ma iertati daca am pus iubirea din Corinteni mai sus decat patimile noastre trecatoare pe care cu sentimentalism le numim, vai, iubire. Sa nu fie...
Doamne ajuta!