Biblia – Cuvantul lui Dumnezeu

[I.Calin]

În prealabil postat de Traditie1

Ca să ajungi la adevăr, trebuie să te dezbraci de concepte. Biblia oferă numai concepte, care teoretic pot fi adevărate sau false.

Logică deficitară: conceptele nu pot fi adevărate sau false, o valoare de adevăr poate fi atribuită doar propozițiilor create cu ajutorul conceptelor (termenilor). Exemplu: conceptul de Dumnezeu nu are valoare de adevăr, în schimb propozițiile „Dumnezeu există” sau „Dumnezeu nu există”, pot fi adevărate sau false, dar niciodată în același timp și sub același raport: adică, ori una, ori cealaltă este adevărată ceea ce va implica falsitatea celeilalte propoziții.

„Biblia oferă numai concepte”. O fi vreun tratat de filosofie și n-am știut eu, îți mulțumesc pentru informație. Și apoi cum se împacă asta cu afirmația că „Biblia e o colecție de mituri evreiești și paleocreștine care în cea mai mare parte nu au legătură cu realitatea.” Păi ori sunt „mituri evreiești și paleocreștine”, ori sunt concepte. Sau nu ți-e clar ce este beletristică și ce este filosofie, teologie?

„Treaba e că oricât de adevărate ar fi, nu ne ajută cu nimic”: ceea ce arată că tu chiar nu vrei să crezi în veridicitatea Bibliei și ai stabilit a priori că a crede în Biblie „e sinucidere intelectuală și duhovnicească.” Cu alte cuvinte, că această afirmație este echivalentă cu următoarea: „Și de mi-ar demonstra cineva că „Biblia conține în totalitate informații veridice, eu tot n-aș crede în ea”?

În prealabil postat de Traditie1

Cu toate acestea, Biblia conține un număr de idei valabile, cum ar fi caracterul lui Dumnezeu de Principiu absolut personal (numele Yahve înseamnă Cel Ce Este), necesitatea abandonării lumii pentru slujirea Lui, caracterul distructiv al patimilor etc.

Și cine stabilește care sunt acele idei valabile susținute de Biblie și care nu? Tu? Rațiunea umană perfectibilă? Care sunt criteriile / condițiile de adevăr pentru afirmațiile Bibliei? De ce aș crede în caracterul distructiv al patimilor și nu aș crede în celelalte relatări ale Bibliei?

În prealabil postat de Traditie1

Adevărul nu are nevoie de adeziunea noastră formală. El este recunoscut spontan atunci când se înfățișează conștiinței umane.

În sfârșit, s-a rezolvat problema fundamentală a adevărului dezbătută de milenii de filosofi, oameni de știință, teologi etc. Cum, Doamne iartă-mă, nu au văzut până acum, marii gânditori ai umanității această realitate de netăgăduit că adevărul nu are nevoie de probe, nu are nevoie să fie demonstrat, nu are nevoie de criterii sau condiiții de existență etc.... Toată filosofia, toate epistemologiile triumfaliste și teologiile nu au decât să fie aruncate la groapa de gunoi a istoriei. Tradiție1 a formulat cea mai importantă reflecție din istoria umanității. Și anume: „Adevărul este recunoscut spontan (n.b. adevărul spontan este de pus în ramă) atunci când se înfățișează conștiinței umane.”

În prealabil postat de Traditie1

Mult mai utile decât basmele pseudoistorice ale Bibliei sunt învățăturile Părinților despre patimi, care sunt o continuare a cuvintelor Mântuitorului.

Păi, și de unde știi tu care sunt cuvintele Mântuitorului și de ce învățăturile Părinților despre patimi sunt o continuare a acestora, dacă infirmi veridicitatea Bibliei? Sau ceea ce accepți ca fiind veridic din Biblie se datorează autorității tale intelectuale de nezdruncinat sau pe baza revelațiilor pe care le ai zilnic între anumite ore sau, mă rog, sporadic?

În prealabil postat de Traditie1

Cuvintele tale din pasajul de mai sus reflectă blocarea la aparențe, tradiții. Ca și alți atei întorși la credință, suferi de o gândire monocoloră, alb sau negru.

Aș fi bucuros să fiu monocolor (și mă străduiesc din răsputeri), dar nu în absența culorilor: alb și negru nu sunt culori. Dar sunt ca tine: policromatic cu (ne)știință despre toate!

În prealabil postat de Traditie1

... și nu chestionezi dacă ceva poate fi greșit, poate ți-e și frică să faci asta...

Ei, na, și tu, acum ce vrei să spui că trebuie să stau toată ziua să reflectez asupra a ceea ce am admis odată și nu ușor ca fiind fals sau după caz adevărat? Frică, nu știu să am acest sentiment... Eventual, indignare, la ceea ce spui tu. Cred că ție ar trebui să-ți fie frică din moment ce îți permiți să afirmi răspicat că „Biblia este o colecție de basme”, deci, Biblia nu ar fi Cuvântul lui Dumnezeu și deci, Sf. Pavel, apostolul Mântuitorului de la care te revendici până și tu, e zero în fața ta, findcă el a spus că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate”.

P.S.

În prealabil postat de Traditie1

... Biblia e utilă, fiindcă ea ne învață despre pericolul mândriei, al încrederii în sine.

Și dacă nu crezi în Biblie de ce crezi că pericolul mândriei și al încrederii în sine ar fi realmente pericol?