Despre viclenia sectantilor

[AdrianAamz]

În prealabil postat de Iosif77

Inteleg ca in greaca sunt doi termeni: latreia si doulia. Am si eu o intrebare domnule Adrian: nu credeti ca ar fi recomandat ca si in limba romana sa existe un echivalent pentru fiecare din ei?

Hai sa fac eu o propunere:
latreia = inchinare
doulia = cinstire

Ok, hai sa vedem cum suna: „Te cinstim pe tine, Preacurata Fecioara...”
Mie mi se pare altceva decat: „Ne inchinam tie, Preacurata Fecioara...”

Sunt acesti termeni interschimbabili in limba greaca?
Si daca nu, nu vi se pare ca lipsa unei terminologii precise da nastere la confuzii?

Daca doriti sa fie sustinuta afirmatia: „ortodocsii si catolicii nu sunt Mariolatri, ci Marioduli”, atunci ar trebui interzisa alaturarea termenilor „Inchinare” si „Maica Domnului”.

Pe de o parte, vi s-a raspuns.

Termenii "latreia" si "douleia" sunt demult bine precizati in ortodoxie:

- latreia = adorare; se cuvine numai lui Dumnezeu
- douleia = cinstire (sau venerare; adjectivul "venerabil" e atribuit fara probleme unor oameni, nu ?); se cuvine sfintilor, ingeri sau persoane umane.

Sunt termeni mult mai precisi decat "inchinare". Iar in cultul ortodox nu am auzit decat "inchinamu-ne tie, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh", nicidecum "inchinemu-ne tie Marie, sau apostolilor sau altor sfinti".

Traiesc intr-un spatiu ortodox, si de cand ma preocupa problema religioasa, studiez, studiez...



As vrea sa stiu unde anume in cultul ortodox ati intalnit expresia "ne inchinam tie, preacurata fecioara" (si in cel catolic, ca nici acolo n-am sesizat asa ceva, dar poate ma insel).

Pe de alta parte: pentru ca va intereseaza problema din punct de vedere lingvistic, trebuie sa va spun ca in cultul ortodox veti gasi, relativ la fecioara Maria, o cantare foarte uzuala care spune:
"Fericimu-te pe tine, toate neamurile", text foarte biblic, fiindca insasi Maria spune "Iata, de acum ma vor ferici toate neamurile"...si nu se referea atat la popoarele (neamurile) din vremea ei, nici la rude (neamurile...), ci la generatiile urmatoare, care aveau sa aibe o legatura cu Hristos (cuvantul in greaca veche exprima foarte clar ideea aceasta: αι γενεαι).

Oricum, in Luca 1, 40-44, in episodul vizitei Mariei la Elisabeta, traducerea romaneasca foloseste fie termenii "a salutat" si "salutare", fie "s-a inchinat", "inchinare", dar in greaca e tot verbul "aspazomai" si substantivul "aspasmos" , folosit de Luca si in episodul dialogului cu ingerul Gavril.

Ca relatie intre oameni, problema e relativa: ca a salutat-o Maria pe Elisabeta sau ca i s-a inchinat, se intelege bine despre ce este vorba; ca doar Maria nu o considera pe Elisabeta o divinitate. Nu ?

Cand este Dumnezeu la mijloc, problema devine foarte sensibila.

Ideea este ca , ori zicem ca ne inchinam fecioarei Maria (mama lui Hristos Dumnezeu, in cele din urma; dar si in cele dintai...), ori zicem ca ii aducem cinstire (sau supra-cinstire, ca sa folosesc termenul tehnic), stim exact despre ce este vorba, in sensul ca nu o consideram divinitate, ci tot faptura umana, dar care a atins un grad de sfintenie pe care nici macar ingerii nu au cum sa-l atinga. De ce ?

"Caci [Hristos] intr-adevar, nu a luat firea ingerilor, ci samanta lui Avraam a luat" - Evrei 2, 16. Si din cine ? Exclusiv din fecioara Maria. Fara alta colaborare umana, ci doar in colaborare dumnezeiasca.