Biserica noastră îi cinstește pe sfinți nu atât pentru ei înșiși, cât pentru faptul că s-au învred*nicit de binecuvântarea și harul lui Dumnezeu, care le-a dat puterea duhov*ni*cească – și uneori materială – de a face cunoscută în lume lucrarea Lui. Or, puterea lui Dum*ne*zeu nu dispare o dată cu trecerea sfântului la cele veșnice, ci se manifestă în continuare, prin binefacerile oferite de moaște și relicve, sau prin neputre*zirea și buna mireasmă a ră*mă*șițelor trupești, ca semn al sfințeniei.
Și mai trebuie spus ceva important. Cins*tirea adusă sfinților și închinarea la moaște sunt necesare și bune, dar nu suficiente pentru de*să*vârșire.
|